Sacramentul Reconcilierii

Sacramentul Reconcilierii

Sâmbătă 31 martie, în Sanctuarul Fericitului  Ieremia din Onești, a avut loc al patrulea moment de reflecție și rugăciune. Momentul s-a desfășurat astfel: în prima jumătate de oră s-a prezentat tema iar în a doua jumătate de oră a urmat un moment de Adorație Euharistică.

Vă implor,  în numele lui Cristos: împăcați-vă cu Dumnezeu… vă îndemnăm să nu lăsați ca harul lui Dumnezeu să fie fără rod în voi ( 2Cor 5,20)

Sunt cuvintele apostolului Paul adresate creștinilor din Corint, dar ne sunt adresate și nouă creștinilor din Onești. Cuvântul Domnului pe care noi îl avem conținut în Biblie nu este un cuvânt învechit, fără valoare, dar este un cuvânt viu și plin de putere care ne vorbește și nouă astăzi și este mereu actual!

Așadar, în această seară ne vom opri să medităm asupra Sacramentului Reconcilierii, sau al Spovezii. Sacramentul prin care ni se iartă păcatele pe care noi le-am săvârșit după Botez.

Cu toate că Isus nu a spovedit pe nici un păcătos, totuși acest sacrament este instituit de El. Cât timp a trăit printre noi ca și om, a iertat păcatele celor pe care i-a vindecat. De exemplu pe omul paralizat din Matei 9,2-8 : Încrede-te, fiule! Păcatele îți sunt iertate. Un alt exemplu când Isus iartă păcatele, îl găsim în evanghelia Sfântului  Ioan 8, 1-11:

Cărturarii și fariseii au adus o femeie prinsă în adulter și, punând-o la mijloc,  i-au zis: „Învățătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter.  Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre. Dar tu, ce zici?” … „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea”. și, aplecându-se din nou,scria pe pământ.  Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. Isus s-a ridicat și i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?” Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuiești!”

Sunt multe exemplele din Sfânta Scriptură când Isus iartă păcatele… De fapt El, pentru aceasta a venit pe pământ: ca să ne împace cu Tatăl. Prin moartea lui pe cruce să fim spălați în sângele său de toate păcatele. Așadar sacramentul Reconcilierii are o puternică legătură cu moartea lui Isus pe cruce. Aici, pe cruce, Cristos ne-a mântuit, ne-a salvat!

După moartea, învierea și înălțarea la cer a lui Isus, apostoli, iar mai apoi comunitățile creștine născute din predicarea apostolilor, au continuat să celebreze Euharistia. Respectul față de Euharistie a fost întotdeauna scos în evidență mai ales prin faptul că Euharistia nu este o simplă masa în comun dar în Euharistie este Trupul și Sângele lui Cristos. Din acest motiv creștinii înainte de a celebra Euharistia își recunoșteau greșelile și cereau iertare pentru ele. 

Existența unui rit al Penitenței în Biserica primară este atestat chiar din primele scrieri creștine. Didahul (care a fost scris în jurul anilor 90 -100 ), vorbind despre Euharistie spune: Reuniți în ziua Domnului, frângeți pâinea și aduceți mulțumire după ce ați mărturisit păcatele voastre, pentru ca jertfa voastră să fie curată (cf. Didachè, XIV,1: în A. QUACQUARELLI (îngrijit de.), I padri apostolici, Editrice Città Nuova, Roma 1976, 38.).

Acest sacrament mai este numit: sacramentul Convertirii, sacramentul Pocăinței, sacramentul Spovezii sau al Mărturisirii, Sacramentul Iertării și sacramentul Reconcilierii (cf. CBC 1423-1424).

În decursul veacurilor, acest sacrament  a cunoscut multe variații. De exemplu în primele secole, reconcilierea creștinilor care săvârșiseră păcate deosibit de grave  după Botez ( de exemplu idolatrie, crimă sau adulter) era legată de o disciplină foarte riguroasă, conform căreia mulți penitenți trebuiau să facă pocăință publică pentru păcatele lor, adesea timp de mai mulți ani, înainte de  primi reconcilierea… exista un așa numit „ordin al penitenților“ în care nu se putea intra decât rar, iar, în unele regiuni , o singură dată în viață. În secolul al VII-lea, misionarii irlandezi, inspirându-se din tradiția  monastică a Orientului, au adus în Europa continentală practica ”privată” a penitenței, care nu pretinde înfăptuirea publică și prelungită a unor fapte de pocăință înainte de a primi reconcilierea cu Biserica. Începând de atunci, sacramentul Spovezii se realizează într-un  mod mai tainic, între penitent și preot. Această nouă practică prevedea posibilitatea repetării și deschidea astfel drumul unei frecventări regulate a acestui sacrament. Ea permitea intrarea integrarea într-o singură celebrare sacramentală a iertării păcatelor grave și a păcatelor lesne iertătoare. În linii mari este forma Pocăinței pe care o practică Biserica și în zilele noastre ( cf. CBC 1447)

Pentru a putea vorbi și a înțelege Sacramentul Spovezii, este necesar să știm ceea ce este păcatul!

Catehismul Bisericii Catolice ne spune următoarele: Păcatul este înainte de toate ofensă adusă lui Dumnezeu, ruperea comuniunii cu El. În același timp prejudiciază comuniunea cu Biserica. De aceea, convertirea aduce cu sine în același timp iertarea lui Dumnezeu și reconcilierea cu Biserica, pe care le exprimă și le realizează liturgic sacramentul Pocăinței sau al reconcilierii (CBC 1440).

Numai Dumnezeu iartă păcatele (CBC 1440)!

 Și atunci poate mulți dintre dumneavoastră se întreabă: atunci preotul la spovadă ce face? Ne minte? Vă aduceți aminte ce ia spus Isus apostolului Petru: ție îți voi da cheile împărăției cerurilor: ceea ce vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri” (Mt 16,19).  Așadar, Cristos îi încredințează apostolului Petru puterea de a lega și a dezlega. Iar această putere este acordată și episcopilor și preoților. Așadar când mergem la spovadă și după ce am mărturisit păcatele iar preotul ne dă dezlegarea și ne spune că Dumnezeu ne-a iertat păcatele nu este o minciună, dar este un adevăr pe care chiar Scriptura ni-l prezintă. Păcatele ne sunt iertate cu adevărat!

Cuvintele a lega și a dezlega pe care Isus i le-a spus lui Petru înseamnă următoarele: cel pe care îl veți exclude din comuniunea voastră (biserica) va fi exclus de la comuniunea cu Dumnezeu; pe cel pe care îl veți primi din nou în comuniunea voastră și Dumnezeu îl va primi în a sa. Reconcilierea cu Biserica este inseparabilă de reconcilierea cu Dumnezeu. Însă Isus care este Dumnezeu a dat această a ierta păcatele oamenilor ca s-o exercite în numele Său (CBC 1445). 

Ce lucruri ni se cere pentru o spovadă bună? În primul rând căința. Căința pentru păcatele săvârșite, este esențială pentru spovadă.  Căința este o durere a  sufletului și o detestare a  păcatului săvârșit, unită cu hotărârea de a nu mai păcătui pe viitor. Dar nu ajunge doar căința, păcatele trebuie mărturisite în fața preotului. Apoi urmează îndestularea. Adică să facem tot posibilul să îndreptăm răul pe care l-am făcut, de exemplu:  să înapoiem lucrul furat, să restabilim reputația celui pe care l-am calomniat…

 Iată ce le spunea papa Ioan Paul al II-lea tinerilor cu privire la spovadă:

Curățați-vă inimile în Sacramentul Spovezii. Nu vă lăsați înșelați de mentalitatea libertină a lumii!

Îndemnul Bisericii la pocăință nu este o constrângere represivă ci este o șansă de purificare. Spovada șterge vina, desface răul săvârșit și dăruiește harul iertării.

Cauzele răului nu trebuie căutate în afara omului, ci, înainte de toate, în lăuntrul inimii lui; iar remediul pleacă tot din inimă…

Tuturor tinerilor din Biserică le adresez un îndemn deosebit: să primească iertarea lui Cristos și puterea lui în sacramentul Spovezii. Este un semn de putere să spunem: am făcut o greșeală; am păcătuit Tată; te-am jicnit Dumnezeul meu; îmi pare rău; îți cer iertare; voi încerca încă o dată să mă ridic,  pentru că am încredere în puterea ta și cred în iertarea ta ( Ioan Paul al II-lea Discurs către tineri).

Să nu ne fie rușine să recunoaștem că am greșit! Să nu ne fie rușine de preot, dar să fim conștienți că de fapt, noi la spovadă îi mărturisim păcatele lui Dumnezeu care este prezent în scaunul de spovadă prin intermediul preotului.

În confesional noi îl întâlnim pe Dumnezeul nostru cel mult milostiv, care din iubire pentru noi  a murit pe cruce… doresc să închei cu gândul unui tânăr:

Lumea ne aduce in fața unui ecran mare pe care se derulează imagini pline de senzualitate și invitându-ne să le urmărim ne spune: “Asta este dragostea”. Dumnezeu ne aduce în fața unui lemn de care atârnă un om gol și însângerat, și ne spune: “Asta este dragostea!”

Fr. Marian-Mihai Hușanu O.F.M.Cap

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.