Sfânta Liturghie și Euharistia

Sfânta Liturghie și Euharistia

Sâmbătă 24 martie, în Sanctuarul Fericitului  Ieremia din Onești, a avut loc al treilea moment de reflecție și rugăciune. Momentul s-a desfășurat astfel: în prima jumătate de oră s-a prezentat tema iar în a doua jumătate de oră a urmat un moment de Adorație Euharistică.

În fiecare duminică sau zi din săptămână, unii dintre noi participăm la sf. Liturghie și astfel celebrăm Euharistia. Dar haideți să vedem împreună ce este Euharistia, cine a instituit-o, când a fost instituită și de ce o celebrăm în fiecare zi!

 Catehismul Bisericii Catolice ne spune următoarele cu privire la Euharistie:

Euharistia este izvor și culme a întregii vieți creștine! Toate sacramentele precum și toate slujirile și operele de apostolat sunt strâns legate de Euharistie și rânduite în vederea ei. Căci în Sf. Euharistie este cuprins tot binele spiritual al Bisericii, Cristos însuși…(CBC 1324).

În Euharistie se află totodată culmea acțiunii prin care, în Cristos, Dumnezeu sfințește lumea…(CBC 1325)

Prin celebrarea euharistică noi ne unim deja cu liturgia din cer și anticipăm viața veșnică, atunci când Dumnezeu va fi totul în toți (CBC 1326).

Pe scurt, Euharistia rezumă totalitatea credinței noastre: Modul nostru de a gândi concordă cu Euharistia, iar Euharistia, la rându-i, confirmă modul nostru de a gândi (CBC 1327).

 Este puțină teologie în aceste rânduri din catehism pe care le-am  am ascultat cu privire la Euharistie, și poate nu toți am reușit să înțelegem. Dar poate toți am observat că atunci când Catehismul vorbește despre Euharistie totul este la superlativ, adică când Catehismul ne vorbește despre Euharistie ne vorbește ca despre lucrul cel mai important, cel mai esențial… Și aceasta o face datorită faptului că Euharistia este centrul întregii vieți creștine. Toate celelalte sacramente și tot ceea ce se săvârșește în biserică – ca de exemplu: rugăciuni, devoțiuni – toate sunt strâns legate de Euharistie și se rotesc dacă putem să spunem așa în jurul Euharistiei. Cred că nu este exagerat să afirm că Euharistia este bogăția cea mai mare a Bisericii. De fapt, Euharistia este cea care dă viață Bisericii! Fără Euharistie nu poate exista Biserica. Biserica creează Euharistia și Euharistia creează Biserica. Fără preot Euharistia nu poate exista. Preotul este acela care în numele Bisericii și cu puterea acordată de Biserică, el transformă pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui Cristos.

 Dar să ne întoarcem puțin în timpul lui Isus și să vedem originile Euharistiei (pentru că acolo trebuie căutate):

A sosit, deci, ziua Azimelor în care trebuia jertfit Paștele. I-a trimis pe Petru și pe Ioan, spunându-le: „Mergeți și pregătiți Paștele ca să mâncăm”. Ei i-au zis: „Unde vrei să pregătim?” El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, veți întâlni un om ducând un urcior cu apă. Mergeți după el în casa în care va intra și spuneți stăpânului casei: Învățătorul zice: «Unde este camera în care să mănânc Paștele cu discipolii mei?» Iar el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, aranjată; acolo să pregătiți”. Mergând deci, au găsit așa cum le-a spus și au pregătit Paștele.

Când a venit ceasul, s-a așezat la masă împreună cu apostolii. Și le-a spus: „Atât de mult am dorit să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de pătimirea mea. Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăția lui Dumnezeu”. Și, luând potirul, a mulșumit și a spus: „Luați acesta și împărțiți între voi! Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viței până când va veni împărăția lui Dumnezeu”. Și, luând pâinea, a mulțumit, a frânt-o ți le-a dat-o, spunând: „Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceți aceasta în amintirea mea”. La fel a făcut cu potirul, după cină, zicând: „Acest potir este noua alianță în sângele meu, vărsat pentru voi (Lc 22, 7-20).

 Așadar, cel care a instituit Euharistia este Cristos, și nu Biserica, așa cum afirmă unii spunând că Euharistia este o invenție a Bisericii. Poate ați observat câte indicii le-a dat Isus apostolilor pentru a celebra Euharistia! I-a pus pe Petru și Ioan să pregătească Cina Pascală în cadrul căreia Isus instituie Euharistia. Isus se folosește de tradiționala Cină Pascală a evreilor pentru a institui Euharistia.

Isus trece de la Legământul cel vechi (care este simbolizat de cina Pascala ebraică) la Legământul cel nou. Euharistia este o anticipare a ceea ce se va întâmpla pe cruce. Adică: dăruirea totală de sine pentru noi păcătoșii. Isus nu  numai că a instituit Euharistia, El a poruncit apostolilor care erau prezenți să facă aceasta în amintirea lui ; adică să celebreze Euharistia și după ce El nu va mai fi în mod fizic prezent între ei.

De aici avem noi această mare comoară numită Euharistie! Spun comoară pentru că Euharistia de fapt este ISUS CRISTOS. În Euharistie nu avem nimic altceva decât Trupul și Sângele Domnului nostru Isus Cristos. Într-un cuvânt ori de câte ori celebrăm Euharistia, Cristos vine în mijlocul nostru într-un mod cu totul și cu totul special. În Euharistie este prezent același Isus care s-a născut la Betleem, a copilărit la Nazaret, a învățat în satele și orașele Palestinei, a fost condamnat pe nedrept, a fost ucis răstignit pe cruce, înmormântat și a înviat. Dar a rămas cu noi, în mijlocul nostru.

Acum doresc să trecem puțin mai departe ca să vedem cum au celebrat primii creștini Euharistia. Isus după înviere s-a înălțat la ceruri ne spune Scriptura. Dar apostolii au continuat să anunțe vestea cea bună a Evangheliei și să celebreze Euharistia așa cu  Cristos le-a poruncit la Cina cea de Taină. În mare parte, primii creștini celebrau Euharistia așa cum o celebrăm noi astăzi. Cei drept, Euharistia avea diferite denumiri: Cina Domnului, Frângerea pâinii, Euharistie, iar mai târziu Sfânta Jertfă, Sfânta Liturghie și Sfânta Misă (missio -trimitere).

Sfântul Iustin care a trăit în secolul al II-lea după Cristos, ne descrie într-una din scrierile sale cum celebrau primi creștini Euharistia:

Ziua care este numită ziua soarelui, toți, în orașe și în sate, se reunesc în același loc: se citesc memoriile apostolilor sau scrierile profeților, atât cât timpul o permite. Când lectorul a terminat de citit, cel care prezidează face un discurs pentru a îndemna și exorta la imitarea acestor învățături. Apoi ne ridicăm toți și ne rugăm împreună cu voce tare. Deci, deja cum am mai zis, când rugăciunea se sfârșește, se aduc pâinea, vinul și apa. Cel care prezidează înalță spre ceruri rugăciuni și euharistii cu toată fervoarea de care este capabil, și tot poporul răspunde cu exclamația Amin. Urmează distribuirea și împărțirea euharistiilor la fiecare, și se trimit și partea lor celor absenți prin diaconi (Giustino, Apologia I, L. Rebuli, Messaggero, Padova 1982).

După cum am putut observa, Euharistia se celebra chiar de la început așa cum o celebrăm noi azi cu mici diferențe: ne adunăm, ascultăm Cuvântul Domnului, preotul explică acest Cuvânt al Domnului la predică, ne rugăm împreună rugăciunea Tatăl nostru iar apoi se aduc la altar pâinea, vinul și apa, care prin rugăciunea preotului devine Trupul și Sângele Domnului, apoi ne împărtășim.

La sfânta Liturghie când celebrăm Euharistia, nu o celebrăm ca pe o amintire care a avut loc acum 2000 și ceva de ani în urmă. Euharistia pe care noi o celebrăm în fiecare zi, este mereu actuală și prezentă!

Pe lângă celebrarea Euharistie adică Sf. Liturghie, noi mai avem și Adorația Euharistică care nu este nimic altceva decât o prelungire a celebrării Euharistice.  Deci, noi la Adorație prelungim momentul Sfintei Liturghii.

Fr. Marian-Mihai Hușanu O.F.M. Cap.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.