Scurtă istorie a Seminarului Liceal Capucin din Onești (1992-2020)

Istoria Seminarului Liceal Capucin din Onești a început în anul 1992, când Frații Minori Capucini din Provincia de Napoli (Italia) au ajuns în România, ca răspuns la invitația PS Petru Gherghel, Episcop de Iași. În acel moment, s-a ivit oportunitatea de a forma candidați la viața consacrată în spiritul carismei franciscano-capucine, „in loco”, adică fără a-i rupe din realitatea în care s-au născut și au crescut, oferindu-le o formare de bază prin deschiderea unui seminar teologic liceal. Această realitate a devenit posibilă și prin dorința și contribuția însemnată a pr. Eduard Sechel, paroh de Onești între anii 1981-1996, un admirator și iubitor al confratelui nostru român capucin, fericitul Ieremia Valahul, și prieten al Fraților Capucini.

Neexistând o clădire proprie, pr. Eduard Sechel și frații capucini veniți pe meleagurile noastre (pr. Ubaldo Oliviero, pr. Vittorio Clemente și pr. Mario Querini) au închiriat un întreg etaj al căminului de nefamiliști care aparținea Tehnocinului, pe malul Cașinului, situat pe strada Republicii, la care apoi au început lucrările de îmbunătățire: s-au amenajat săli de clasă, bucătărie, sală de mese, dormitoare și o capelă. „Forul tutelar” local a fost Liceul de Chimie, actualul Colegiu Tehnic “Petru Poni”, de unde veneau și majoritatea profesorilor pentru predarea disciplinelor de studiu. Pentru disciplinele teologice de specialitate, formarea seminariștilor a fost asigurată de preoții din Parohia Onești, în special de vicarii parohiali din acei ani (pr. Ferenț Tancău și pr. Inocențiu Arcana), de pr. Anton Ioan (paroh de Pârgărești) și de pr. Ioan Caităr, preot pensionar din Onești.

La 30 octombrie 1992, PS Petru Gherghel, în cadrul Sfintei Liturghii solemne prilejuită de aniversarea beatificării Fericitului Ieremia Valahul, a binecuvântat și a inaugurat Seminarul Capucin. Părintele capucin Vittorio Clemente a fost primul director al seminarului.

Din vara anului 1994, s-a alăturat echipei inițiale de entuziaști fratele Marian Ianoș, numit „prefect de studii și disciplină“, care a avut o contribuție majoră la dezvoltarea seminarului, atât prin efortul de a închiria noi spații în aceeași incintă (întrucât numărul seminariștilor ajunsese la 125), cât și prin elaborarea documentației necesare funcționării seminarului conform legislației în vigoare în acel timp.

Între timp, frații capucini au început construirea propriilor clădiri. În toamna anului 2000, când acestea au fost inaugurate, Seminarul Teologic Capucin a fost transferat din locația devenită improprie de pe strada Republicii, în locația de pe strada Belvedere, nr. 7. Un an mai târziu, s-au început demersurile pentru deschiderea unui liceu de sine stătător, actualul Liceu Teologic „Fericitul Ieremia”.

În anii următori de funcționare a seminarului, echipei inițiale i s-au adăugat alți frați capucini italieni, printre care pr. Leonardo Izzo, pr. Valentino Parente (director între anii 1998-1999), pr. Giuseppe Donelli (director între anii 1999-2005) și pr. Cicero Diaz Sampajo (brazilian). Începând din semestrul II al anului școlar 2005-2006, conducerea seminarului a fost preluată de frații capucini români. De-a lungul timpului, directori ai seminarului au fost: pr. Augustin Dogaru (2006), pr. Lucian Iosif Dumea (2006-2009), pr. Mihail Vacaru (2009-2014) și pr. Cristinel Ghiurca (2014-2017), pr. Eduard Laurențiu Imbrea (2017-2018) și pr. Irimia Bejan (2018-2020). O contribuție meritorie la formarea seminariștilor a avut-o pr. Mario Querini (†2017), director spiritual al multor generații de seminariști.

Din anul 2018, a început un proces de închidere treptată a seminarului, proces care s-a terminat cu închiderea totală a seminarului în anul 2020. Cu toate acestea, cele două componente de bază ale seminarului, studiul liceal și formarea la viața capucină, continuă să existe în mod separat sub alte forme, prin implicarea mai multor frați în activitățile Liceului Teologic „Fericitul Ieremia” și în pastorala vocațională (inclusiv prin posibilitatea oferită tinerilor de a experimenta viața franciscano-capucină prin etapa aspirandatului).