Frații și fraternitățile locale


Pentru cei aproximativ 10.400 de frați prezenți în peste 100 de țări diferite din lume, apartenența la Ordinul Fraților Minori Capucini se realizează, înainte de toate, prin împărtășirea vieții de zi cu zi, în ambientul unei fraternități locale.

Ordinul nostru numără peste 1700 de fraternități locale, compuse din cel puțin trei frați. În general, numărul membrilor unei fraternități locale se situează undeva între 5 și 12. Foarte rar se întâlnesc comunități cu mai mult de 30 de frați.

Fratenitatea locală practică rugăciunea comunitară, mănâncă la aceeași masă și împărtășește îndatoririle necesare vieții comune precum și apostolatul în cadrul Bisericii. Ajutorul fratern, comuniunea bunurilor cu oamenii, reprezintă aspectele esențiale ale vieții de fraternitate.

Coordonarea vieții fraterne este încredințată unui guardian, care este asistat de un vicar. Cu toate acestea, toți frații participă la organizarea și îmbogățirea vieții comunitare, prin intermediul întâlnirilor obișnuite, numite capitole locale.

Date statistice


În conformitate cu statistica prezentată de către Ministrul general la ultimul Capitol General din toamna anului 2012, numărul fraților capucini în lume ajunge la 10.360, fiind prezenți în 106 țări. Pe continente, prezența fraților este raportată astfel: Africa – 1321, America Latină – 1720, America de Nord – 662, Asia-Oceania – 2283, Europa – 4378. Aceeași statistică indică existența a 613 postulanți, 375 de novici, 1513 frați cu profesiune simplă, 8851 cu profesiune solemnă, 6968 de preoți, 15 diaconi permanenți, 161 de diaconi tranzitorii și 1631 care nu sunt clerici. În ambientul ierarhic capucinii sunt prezenți cu un cardinal și 88 de arhiepiscopi și episcopi, aproape toți fiind prezenți în țări aflate în curs de dezvoltare.

Fraternitățile regionale


Fraternitățile locale dintr-un anumit teritoriu formează un ansamblu de comuniune, care constituie o Circumscripție a Ordinului. O astfel de circumscripție se numește Provincie. Totuși, în baza unor criterii – cum ar fi numărul fraților, timpul de implantare a Ordinului, nivelul de dezvoltare și capacitatea de autonomie – circumscripțiile pot fi și Viceprovincii, Custodii sau Delegații.

Delegațiile reprezintă un prim început de prezență organizată într-un anumit teritoriu. Prin urmare, fraternitățile care compun această circumscripție se află încă sub guvernul provinciei de origine a fraților.

În schimb, ansamblurile de fraternități locale care formează o custodie, o viceprovincie sau o provincie, au întotdeauna un guvern propriu, ales de capitolul circumscripției respective. Aceste capitole, celebrate la fiecare trei ani, îi pot reuni pe toți frații circumscripției, sau numai pe delegații fraternităților locale: circumscripția este cea care alege una din aceste două forme. Capitolul este cea mai înaltă formă de autoritate a circumscripției. În conformitate cu Regula sfântului Francisc și Constituțiile Ordinului, este de datoria capitolului să trateze toate acele chestiuni care privesc viața fraternă din teritoriul respectiv și de a alege guvernul, care va fi format, aproape întotdeauna, de un ministru și de patru consilieri. Acești consilieri, în mod tradițional, sunt numiți definitori. Ministrul – sau slujitorul fraternității – și consilierii sunt aleși pentru trei ani. Mandatul ministrului poate fi reînnoit pentru încă trei ani. Dar la fiecare trei ani trebuie să fie schimbați cel puțin doi din cei patru consilieri din respectivul guvern al fraternității.

Fiecare provincie are o mare autonomie în organizarea vieții sale și a serviciilor pe care le desfășoară. Provincia are responsabilitatea de a admite candidații la forma noastră de viață, precum și la formarea lor religioasă și profesională.

În cadrul Ordinului unii frați devin preoți, după ce au urmat drumul de formare rânduit de Biserică pentru pregătirea la această slujire. Ceilalți își asumă integral vocația de frați minori, chiar și fără să acceadă la starea clericală. Ceea ce ne reunește în fraternitate este profesarea Regulii sfântului Francisc și a voturilor de sărăcie, castitate și ascultare. Preoția nu crează diferențe între noi. În conformitate cu terminologia legislației noastre, toți frații care au emis profesiunea solemnă au drepturi egale în Ordin și pot fi aleși pentru toate însărcinările necesare binelui comun al fraternității.

Dimensiunile unei provincii pot varia, mergându-se, în prezent, de la cel puțin 30 de frați până la peste 300. Pentru a păstra clima fraternă și a evita anonimatul birocratic, o provincie foarte mare poate alege să se împartă în regiuni mai mici și mai potrivite pentru o împărtășire familială. În mod paralel, când o provincie devine prea mică pentru a se putea guverna și dezvolta, se poate uni cu o altă provincie, pentru a forma împreună o circumscripție mai prosperă.

În toate regiunile mari ale lumii provinciile sunt organizate în conferințe. Această structură regională, în temeiul limbii, al culturii și al altor factori sociali, înlesnește colaborarea în diferitele sectoare de interes comun.

Fraternitatea mondială


Așa cum provinciile și celelalte circumscripții reprezintă ansambluri de fraternități locale, tot astfel, Ordinul, la nivel mondial, poate fi descris ca un ansamblu de provincii, viceprovincii, custodii și delegații, de a căror animare se ocupă Ministrul general, ajutat de cei opt consilieri (definitori generali).

Ministrul general și consilierii sunt aleși în timpul capitolului general al Ordinului, care se celebrează din șase în șase ani. Capitolul general îi reunește pe miniștrii din toate provinciile, precum și un anumit număr de delegați din partea provinciilor mai numeroase și ale custodiilor.

Pe lângă alegerea Ministrului general și al consilierilor, care trebuie aleși în fiecare mare regiune a Ordinului, capitolul general are îndatorirea de a trata toate problemele Ordinului și de a actualiza legislația noastră, astfel încât aceasta să răspundă în mod adecvat nevoilor Bisericii și dezvoltării societății.

În timpul celor șase ani ai mandatului său Ministrul general se angajează să viziteze toate circumscripțiile Ordinului și, în măsura în care este posibil, pe toți frații. Consilierii vor vizita mai des regiunile care i-au desemnat și pentru care au primit o responsabilitate deosebită. Grija lor constantă va fi aceea de a încuraja dezvoltarea locală și diversitatea, păstrând, totuși, coeziunea și unitatea. Vor trebui să aibă și o grijă deosebită față de toate necesitățile, fie cele ale personalului cât și cele materiale, care ar putea găsi un ajutor prin apelul la solidaritatea Ordinului.

Cu scopul de a puncta anumite chestiuni centrale pentru viața Ordinului, Ministrul general poate reuni reprezentanți din toate regiunile Ordinului într-un Consiliu temporar lărgit, numit Consiliu Plenar al Ordinului. Consiliile Plenare ale Ordinului celebrate până în prezent au tratat teme precum rugăciunea, misiunile, formarea, prezența noastră profetică în lume și sărăcia evanghelică trăită în fraternitate. În anul 2004, cel de-al 7-lea și ultimul Consiliu Plenar al Ordinului de până acum, a tratat tema “vieții noastre în minoritate”.

A fi frați este expresia fundamentală de apartenență la Ordin. Totuși, noi suntem o familie extrem de diversificată, în același timp unită și separată de atâtea culturi, de situații politice, economice și sociale, care reflectă o foarte mare parte a bogăției umanității din care, prin prezența în atâtea locuri, facem parte și noi.

Cu toții împărtășim tradiția franicscană ca o istorie comună și intimă; suntem uniți de instituții străvechi pe care le adaptăm în funcție de necesitățile dezvoltării noastre; apoi, am ales cu toții să trăim “după forma sfintei Evanghelii” și să îi slujim pe frații noștri în solidaritate și în pace. În rugăciune și în împărtășirea de zi cu zi din fraternitățile noastre locale, există întotdeauna un spațiu deschis pentru frații noștri săraci veniți din alte părți, astfel încât, dacă vin la noi, să se simtă cu adevărat frați.