Capucinii romani la ceas aniversar. Cateva amintiri si o privire retrospectiva

În urmă cu aproape trei decenii, când, pe 30 octombrie 1983, a fost declarat Fericit confratele și concetățeanul nostru, fr. Ieremia Valahul, s-a pus și problema venirii capucinilor pe aceste meleaguri, însă condițiile istorico-politice nu au permis acest lucru pentru destui de mulți ani. În ciuda tuturor obstacolelor de ordin ideologic, această dorință a avut un ecou mai ales în cadrul Bisericii Greco-Catolice (aflată „în catacombe” în acel timp), dar și în rândul Bisericii Romano-Catolice. Unul dintre promotorii acestei „implantatio Ordinis” a fost și vrednicul de veșnică pomenire Pr. Vasile Maria Ungureanu, originar din Sagna (jud. Neamț), preot greco-catolic ce și-a trăit preoția în clandestinitate la Cluj și datorită căruia am avut privilegiul de a deveni astăzi unul dintre urmașii Fericitului Ieremia pe meleagurile sale natale. Sfinția sa, în dăruirea pe care o avea față de credincioșii ce i se încredințaseră spre păstorire într-o epocă în care negura ascundea soarele credinței, a avut curajul de a deschide o fereastră, continuând astfel linia trasată de unii dintre Ierarhii acestei Biserici atât de oropsite a Neamului Românesc, care a fost ( și încă mai este) Biserica Greco-Catolică Unită cu Roma. ( Mă refer aici – și vreau să le aduc încă odată un pios omagiu – în primul rând episcopilor Valeriu-Traian Frențiu de la Oradea, Ioan Bălan de la Lugoj, apoi pr. Ilie Dăianu, autorul biografiei Un sfânt pribeag român, editată de mai multe ori, pr. Ioan Gârleanu, OFM Conv, vrednic apostol pe meleagurile bihorene și alții, de care am pomenit tangențial în articolele mele precedente care au avut ca subiect meritele unora dintre personalitățile ecleziastice și culturale din perioada interbelică în promovarea cultului Fericitului nostru).
Îmi mai amintesc și acum acele întâlniri „de taină” de la Cluj (sau în alte parohii din Moldova, în special la Sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica, dar și la Hălăucești sau Vatra-Dornei – era prin anii 1986-1989), întâlniri în care un grup de tineri, reuniți într-o asociație intitulată „Familia Luminii” (clandestină la început, apoi, după evenimentele din decembrie 1989, ieșită la lumină), aflați sub călăuzirea pr. Vasile, încerca să pătrundă în planul lui Dumnezeu în ceea ce privește vocația proprie a fiecăruia, dar mai ales cu privire la o continuare a prezenței acestei carisme specifice franciscanilor capucini pe meleagurile natale ale acestui prim sfânt român catolic al României.
Acestui efort intern s-a alăturat și Curia Generală a Ordinului nostru, prin persoana fr. Blaszyus Kruszylowycz OFM Cap, persoană de legătură în acei ani pentru Biserica Catolică de ambele rituri din România cu Sf. Scaun (implicit și cu Curia Generală a Ordinului Capucin) și care venea, ca turist, destul de des prin România, Mons. Luigi Poggi ( mai apoi cardinal, mort în 2010), Nunțiu Apostolic itinerant pentru țările din blocul comunist în ultima parte a războiului rece și care era la curent cu această dorință a Bisericii din catacombe, apoi Mons. Antoni Pacyfik Dydycz OFM Cap, pe atunci definitor general, responsabil cu acele provincii ale Ordinului aflate în spațiul blocului răsăritean, azi episcop emerit al diecezei de Droiczyn în Polonia, Mons.Flavio Roberto Carraro, pe atunci Ministru General al Ordinului nostru, azi Episcop emerit de Verona, pr. Florio Tessari OFM Cap, în acel timp Ministru Provincial al Capucinilor din Veneția și astăzi Postulator general al Ordinului, apoi (după ce această misiune a trecut de la provincia venețiană a Ordinului nostru la cea din Napoli căreia i-a aparținut fr. Ieremia) pr. Leonardo Izzo, Ministru provincial al Capucinilor din Napoli și, nu în ultimul rând, pr Ubaldo Oliviero, prim „apostol” al carismei capucine pe aceste meleaguri și actual Rector al Sanctuarului „Fericitul Ieremia Valahul” din Onești, alături de pr. Vittorio Clemente, recent trecut la veșnica și binemeritata odihnă „la sânul Domnului” și de pr. Mario Querini OFM Cap, cel care a „îndrăznit” să propună cu claritate și insistență Bisericii locale problema ecumenică, atât de congenitală spiritualității Fericitului Ieremia, după cum au remarcat și cei doi papi , Ioan al XXIII-lea și Ioan-Paul al II-lea în mesajele adresate poporului român și Bisericii Universale cu ocazia proclamării acestuia ca Venerabil și, respectiv, Fericit. Tuturor le mulțumesc pentru disponibilitatea și încurajarea lor în statornicie la acel început de drum.
După evenimentele din decembrie 1989, pe meleagurile natale ale Fericitului nostru s-au remarcat în promovarea cultului Fericitului Ieremia Episcopul nostru, Mons. Petru Gherghel, pe atunci Administrator Apostolic ad nutum Sanctae Sedis al Diecezei de Iași, apoi și Pr. Eduard Sechel, de vrednică pomenire, paroh de Onești și decan de Trotuș, care a dorit mult prezența capucinilor la Onești, care a dorit mult și prezența mea pe aceste meleaguri la acel început de drum și care a început construcția actualului Sanctuar, care astăzi adăpostește o parte din moaștele Fericitului Ieremia, spre mângâierea poporului credincios din Moldova și din întreaga Românie.
Acum, la ceas aniversar, Custodia Fericitul Ieremia Valahul numără în rândurile sale 44 frați cu profesiunea perpetuă, 6 cu profesiune temporară, 2 novici, 8 postulanți și un număr de circa 25 seminariști care urmează cursurile liceale la Liceul Teologic „Fericitul Ieremia”, deschis tuturor absolvenților învățământului gimnazial de pe Valea Trotușului (dar și din alte părți ale diecezei) și adăpostit în structurile proprii ale Custodiei la Onești.
Mulți dintre frații noștri se află la studii de specializare sau doctorat, alții activează în diverse parohii și convente din Provincia-mamă, iar unul activează ca misionar în Canada.
În țară, pe lângă misiunea de a promova cultul Fericitului Ieremia, atât la Sanctuar cât și în parohiile Diecezei de Iași (dar și în alte dieceze catolice), misiunea noastră este axată în primul rând pe formarea celor care aspiră la urmarea lui Cristos după exemplul sfântului Francisc și al fericitului Ieremia, însă activăm și în pastorala parohială (la Nehoiu) și în cea social-asistențială a copiilor și adolescenților, mai ales a acelora din orfelinate sau care provin din familii dezorganizate (la Sighetu-Marmației).
De-a lungul anilor de formare, mulți dintre cei care au absolvit cursurile liceale la Seminarul nostru au decis să urmeze apoi studiile teologice la Institutul din Iași sau a altor Seminarii Teologice din străinătate, numărul lor fiind destul de mare, alții au urmat cursurile altor facultăți laice, unii și-au aflat menirea ca membri ai altor Congregații călugărești, alții și-au întemeiat o familie, fiind, în comunitatea lor, exemple de viață creștină.
Nu în ultimul rând, ca un răspuns și ca o implicare directă în „pastorala Web” pe care o promovează Biserica Universală, aș aminti site-ul www.ofmcapucini.ro și primul număr al unei modeste publicații a Custodiei, „Glasul Fericitului Ieremia”, un buletin informativ periodic, al cărei prim număr a apărut cu această ocazie și care va putea fi în curând accesat și pe site-ul amintit mai sus.
Pentru toate aceste binefaceri, Frații Capucini din Custodia „Fericitul Ieremia Valahul” s-au întrunit în ziua comemorării beatificării sale (zi binecuvântată, deoarece la Oradea se celebra la aceeași oră beatificarea primului dintre martirii Bisericii Catolice din România, episcopul-martir Szilárd Bogdánffy), pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu și Fecioarei Preacurate, Regina Sf. Rozariu, sub a cărei oblăduire s-au încheiat aceste sărbători.
La sf. Liturghie solemnă au participat, alături de frații capucini, numeroși preoți din parohiile din împrejurimi, în frunte cu noul decan de Trotuș, pr. Toma Rediu, care a fost celebrantul principal și cu pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de către pr. Leon Budău, Custodele Fraților Capucini, el însuși „fruct” al acestei prezențe capucine pe meleagurile natale ale Fericitului Ieremia, prezență ajunsă acum la „majorat”, care a mulțumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de poporul român prin mijlocirea Fericitului Ieremia Valahul și a mulțumit din nou celor care au făcut posibilă, prin dăruirea și disponibilitatea lor, această prezență, amintindu-i aici în primul rând pe pr. Ubaldo Oliviero, Rector al Sanctuarului și pe pr. Vittorio Clemente, primul Director al Seminarului din Onești, trecut în această vară la Domnul, pentru a primi răsplata slujitorului credincios.
Sf. Liturghie a fost însuflețită de către corul Liceului Catolic, dirijat de către d-ra prof. Monica Grosu, partea „instrumentală” (orgă, flaut chitară, tobe) aparținând fraților-studenți capucini.
Celebrarea a fost transmisă și on-line, pe site-ul www.radiosufletel.tk.

Fr. Petre-Marian Ianoș, O.F.M. Cap.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.