Predicile de Advent, o invitaţie de a-l aştepta pe Domnul pregătindu-i calea
Se vor ţine în Aula „Paul al VI-lea” în cele trei vineri dinaintea Crăciunului: 5, 12 şi 19 decembrie 2025. Vor fi prezentate, în prezenţa PAPEI, de predicatorul Casei Pontificale, părintele Roberto Pasolini. „Fie ca aşteptarea revenirii definitive a lui Cristos să fie inspirată de intenţia de a construi casa sa, Biserica, drept o comuniune fraternă”, scrie preotul în invitaţia sa adresată Curiei Romane.
„Aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu”. Această temă, preluată din Scrisoarea a Doua a Sfântului Petru, va fi în centrul predicilor de Advent, care vor avea loc în Aula „Paul al VI-lea” în cele trei vineri dinaintea Crăciunului, mâine, 5 decembrie, apoi în 12 şi 19, fiecare la ora 9.00, în prezenţa Papei Leon al XIV-lea. Reflecţiile vor fi rostite de predicatorul Casei Pontificale, părintele Roberto Pasolini, în faţa cardinalilor, arhiepiscopilor, episcopilor, prelaţilor şi membrilor laici ai familiei papale, a angajaţilor Curiei Romane, ai Guvernatoratului şi ai Vicariatului Romei, precum şi a superiorilor generali sau a procuratorilor ordinelor călugăreşti care fac parte din Capela Pontificală.
Aşteptarea Domnului, edificând
Prezentând predicile din scrisoarea de invitaţie, părintele Pasolini subliniază modul în care acestea se ţin într-un moment în care „încheierea Anului Jubiliar şi începutul unui nou an liturgic se împletesc”. „Speranţa jubiliară între aşteptarea Domnului şi universalitatea mântuirii”, se arată de fapt în subtitlu. Cele trei reflecţii vor aduna, aşadar, „roadele speranţei pe care Jubileul a reaprins-o”, conducându-ne spre încheierea sa, în solemnitatea Epifaniei. „Speranţa, mai scrie predicatorul Casei Pontificale, ne cheamă mai presus de toate să ne ridicăm privirea”.
Aşteptarea Domnului (Parusia) nu trebuie trăită ca o „evadare din lume”, ci ca o „vigilenţă activă care modelează acţiunile noastre zilnice în istorie”. „Aşteptarea manifestării definitive a Domnului înseamnă, în acelaşi timp, a-i pregăti calea”, subliniază capucinul. Aceasta comportă responsabilitatea de a construi Casa sa, Biserica, „drept loc primitor de comuniune fraternă şi de întâlnire cu el, depăşind polarizările care îi rănesc faţa”. Această aşteptare activă şi edificatoare a Domnului „ne proiectează spre orizontul ultim al mântuirii evocat de Epifanie”, semn al unei „speranţe universale, destinate tuturor popoarelor”.
Epifania Domnului şi mântuirea universală
Primul pas în meditarea asupra venirii finale a Domnului este să privim la discursurile sale escatologice: potrivit părintelui Pasolini, „o invitaţie puternică la o vigilenţă activă şi la o caritate autentică”. Ele ne învaţă o cale „de a ne maturiza umanitatea”. A pregăti calea pentru Domnul înseamnă, aşa cum am menţionat deja, „a-i oferi lui Dumnezeu un loc unde viaţa sa este recognoscibilă”. Biserica este „Casa în care Dumnezeu se face prezenţă”. Printr-o trecere în revistă a figurilor din Vechiul Testament, Esdra şi Nehemia, predicile vor reflecta asupra „provocării de a construi o comunitate unită”, dincolo de polarizări. În cele din urmă, privind spre încheierea Anului Jubiliar, vor fi analizate textele referitoare la Epifanie, momentul în care Cristos se revelează ca lumină a tuturor popoarelor, deschizând tuturor uşile Împărăţiei.
Daniele Piccini
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: www.ercis.ro
