Papii şi postul din Postul Mare, renunţarea care antrenează la bine
de Amedeo Lomonaco
Trei sunt elementele care califică drumul Postului Mare început cu Miercurea Cenuşii: rugăciunea, postul şi pomana. Postul, în mod deosebit, nu trebuie înţeles numai în dimensiunea sa formală. Are sens cu adevărat, cum aminteşte de mai multe ori Papa Francisc, dacă se urmează exemplul bunului samaritean. Are valoare dacă se adoptă un stil de viaţă sobru, dacă se trăieşte „o viaţă care nu iroseşte, care nu rebutează”.
Ce post vrea Domnul?
Postul Mare este un timp privilegiat de post şi de pocăinţă. Dar ce post vrea Dumnezeu de la om? La această întrebare Papa Francisc răspunde la 16 februarie 2018 în timpul meditaţiei de dimineaţă în capela din „Domus Sanctae Marthae”: nu este vorba numai de „alegeri alimentare”, ci de stiluri de viaţă prin care trebuie avută „umilinţa” şi „coerenţa” de a recunoaşte şi a corecta propriile păcate. Răspunsul, afirmă Papa Francisc, vine din Scriptură unde se citeşte: „Să-şi aplece capul ca trestia”, adică „să se umilească”, să se gândească la propriile păcate. Acesta, subliniază Papa Francisc, este „postul pe care-l vrea Domnul: adevărul, coerenţa”. În omilia în timpul Liturghiei din Miercurea Cenuşii în Bazilica „Sfânta Sabina”, la 22 februarie 2023, pontiful aminteşte că „postul nu este un simplu florilegiu, ci un gest puternic pentru a aminti inimii noastre ceea ce contează şi ceea ce trece”.
Ce valoare are postul?
În acest timp al Postului Mare putem să ne întrebăm ce sens are pentru noi creştinii „să ne privăm de ceva ce ar fi în sine însuşi bun şi util pentru întreţinerea noastră”. În mesajul pentru Postul Mare din 2009, Benedict al XVI-lea aminteşte învăţăturile Sfintelor Scripturi şi ale tradiţiei creştine: „Învaţă că postul este de mare ajutor pentru a evita păcatul şi tot ceea ce induce la păcat. Pentru aceasta în istoria mântuirii apare de mai multe ori invitaţia de a posti. Deja în primele pagini ale Sfintei Scripturi Domnul porunceşte omului să se abţină să consume fructul interzis”. „Întrucât toţi suntem îngreunaţi de păcat şi de consecinţele sale – scrie Benedict al XVI-lea – postul ne este oferit ca un mijloc pentru a reînnoda prietenia cu Domnul”. Referindu-se apoi la pagini din Noul Testament, Benedict al XVI-lea subliniază că „adevăratul post are drept scop să se mănânce «hrana adevărată», care este a face voinţa Tatălui”.
Ce reprezintă postul?
Aşadar, postul, pe drumul Postului Mare, nu este o simplă abstinenţă de la alimente sau mâncare materială. De fapt, reprezintă „o realitate complexă şi profundă”. Subliniază asta Ioan Paul al II-lea la 21 martie 1979 adresându-se tinerilor în Piaţa „Sfântul Petru”: „Postul este un simbol, este un semn, este o chemare serioasă şi stimulantă de a accepta sau a face renunţări. Ce renunţări? Renunţare la «eu», adică la atâtea mofturi sau aspiraţii nesănătoase; renunţare la propriile defecte, la pasiunea năvalnică, la dorinţele nepermise”. „A posti înseamnă a spune «nu», sec şi hotărât, la ceea ce este sugerat sau cerut de orgoliu, de egoism, de viciu, dând ascultare propriei conştiinţe, respectând binele celuilalt, menţinându-se fideli faţă de sfânta Lege a lui Dumnezeu. Post înseamnă a pune o limită multelor dorinţe, uneori bune, pentru a avea deplina stăpânire de sine, pentru a învăţa să reglementeze propriile instincte, pentru a antrena voinţa în bine”. Post, mai afirmă Ioan Paul al II-lea, înseamnă a ne priva de ceva „pentru a veni în ajutorul necesităţii fratelui, devenind, în acest mod, exerciţiu de bunătate, de caritate”.
Care este postul de preferat?
Postul Mare este un timp de renunţare şi de pocăinţă. Dar este şi „un timp de comuniune şi de solidaritate”. Subliniază asta Paul al VI-lea în Mesajul pentru Postul Mare din 1973 invitând să se asculte îndemnurile profetului Isaia: „Oare nu acesta este postul pe care l-am ales? (…) Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l şi nu-i lăsa deoparte pe cei din neamul tău”. Aceste îndemnuri, afirmă papa Montini, „reflectă preocupările omenirii contemporane” pentru ca fiecare „să participe realmente la suferinţele şi la mizeriile tuturor”.
Reflecţii care se adaugă la cele ale lui Ioan al XXIII-lea. Biserica, afirmă pontiful în radio-mesajul din 1963 cu ocazia începutului Postului Mare, „nu-i conduce pe fiii săi la simpla exercitare de practici exterioare, ci la angajare serioasă de iubire şi de generozitate pentru binele fraţilor în lumina vechii învăţături a profeţilor”: „Oare nu acesta este postul pe care l-am ales? Dezleagă lanţurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiţi; înlăturaţi orice jug. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost… Atunci, lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta se va arăta repede, dreptatea ta va merge înaintea ta şi gloria Domnului te va păzi din spate” (Is 58,6-8).
(După Vatican News, 3 martie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: http://www.ercis.ro
