Omul cu fața de bronz
Pentru a pătrunde și a înțelege mai bine viața episcopului martir Anton Durcovici, care pe 17 mai 2014 va fi beatificat, inițiativa părintelui Cristinel Ghiurca, directorul Liceului Teologic „Fericitul Ieremia”, de a invita Teatrul din Clopotniță să prezinte piesa “Omul cu fața de bronz”, în regia lui Ion Coșa și scenografia lui Laurențiu Budău, a fost salutară și binevenită.
Reprezentarea a avut loc luni, 28 aprilie 2014, la Casa Tineretului din Onești, la care au participat toți elevii liceului nostru, frații capucini și alți preoți din Onești și din împrejurimi, precum și alte persoane dornice de a cunoaște trecutul răvășit de suferință al episcopului Anton Durcovici.
Teatrul este arta prin care putem cunoaște adevărul, este conștiința critică a unei epoci, este șansa de a învăța, de a ne întoarce în timp, de a ne purifica.
Cu un decor clasic, sumbru, adecvat situației și epocii, cu subiect real, dureros, spectacolul a început cu prezicerile făcute de Fecioara Maria celor trei copii de la Fatima (Lucia, Francisc și Iacinta) despre persecuțiile asupra papei și despre grelele încercări care se vor abate asupra Bisericii. Tensiunea dramatică s-a declanșat odată cu apariția în scenă a protagonistului, episcopul Anton Durcovici, și s-a amplificat de la o scenă la alta. Represiunile asupra clerului din anii ’50, făcute de forțele comuniste, care promovau ateismul și erau cuprinse de furie împotriva lui Dumnezeu și a trimișilor Lui, sunt dovada profețiilor împlinite. Neliniștile și suferințele personajului, frământările interioare provocate de certitudinea arestării iminente, testamentul transmis credincioșilor – îndemnul de a-și păstra credința, de a-și boteza singuri copiii, de a se aduna și a oficia Liturghiile și rugăciunile așa cum vor putea și pe unde vor putea – sunt de un dramatism tulburător.
Pe acest tărâm al plângerii, cu singura apărare reală, rugăciunea, se produce urmărirea, anchetarea, arestarea, condamnarea și încarcerarea episcopului, “punându-i-se în cârcă” acuzații inventate. Presiunile infernale morale și schingiuirile fizice exercitate de torționari, în scopul de a-i zgudui credința, rezistența și fermitatea de care a dat dovadă, ultima Liturghie celebrată în condițiile inumane din închisoare, sentimentul binelui făcut și al datoriei împlinite cu care episcopal a închis definitiv ochii au fost o lecție pentru spectatori, declanșând lacrimile emoției.
Ideea spectacolului, munca în echipă a acestor minunați profesioniști, limbajul regizoral, direct și accesibil, jocul bun al actorilor, intriga frumos țesută, costumele, muzica, luminile, toate au avut un impact deosebit, care ne-au predispus să reflectăm asupra propriei noastre existențe.
Prof. Monica Grosu
Impresiile spectatorilor despre piesa de teatru
“Piesa de teatru Omul cu fața de bronz ne-a arătat și nouă, generațiilor tinere, o altă față a comunismului, diferită de cea învățată la școală. Tăria în credință a episcopului Anton Durcovici m-a marcat. Fiecare om ar trebui să aibă “față de bronz” pentru a rămâne tare în credință. Suntem recunoscători că ne-a fost prezentată viața lui Anton Durcovici, pentru ca exemplul lui de tărie și credință să îl urmăm fiecare în momentele de cumpănă”. (Dorina Baciu – XII A)
”M-a înfiorat chinul prin care a trecut și brutalitatea cu care era tratat de gardieni episcopul, doar, doar l-ar fi convins să renunțe la ideile sale “primejdioase”. Nu era nimic primejdios în ideile sale. Ele aduceau lumină într-o societate cufundată în întunericul ignoranței și al supunerii de nevoie. Anton Durcovici a plătit cu viața curajul său de a se opune comunismului. De aceea Omul cu fața de bronz este un exemplu pentru mine și va rămâne mereu în memoria mea”. (Cosmina Brăila – X B)
„Am trăit momente emoționante, care mi-au transmis un mesaj clar: ori de câte ori viața mă va pune la încercare, să nu îmi pierd speranța și credința în Dumnezeu. El îmi va călăuzi pașii și nu mă va părăsi niciodată”. (Alexandra Brescanu – XII A)
„Această piesă de teatru mi-a stârnit o mare emoție și înduioșare în suflet. Ce chinuri a trăit acest om în închisoare și ce extraordinară putere de credință a avut!” (Alexandu Bordaș –IX A)
“Pentru fiecare om moartea este un sfârșit de drum pe acest pământ. Din această piesă de teatru am înțeles însă că moartea pentru Cristos înseamnă mult mai mult: mărturie de credință vie și dăruire până la sacrificiul total”. (Otilia Alice Șimon – IX B)
„Am aflat multe lucruri, neștiute până astăzi. Am fost surprinsă de greutățile prin care a trecut episcopul și, cu toate acestea, nu și-a pierdut credința! M-a copleșit!” (Silvia-Marina Forcoș – XI B)
„Creier, suflet, spirit – tot ceea ce a mișcat în acest mare om a fost credința!” (prof. Monica Scripcaru).
