Triduumul Pascal

Triduumul Pascal

Triduumul Pascal – Joia Sfântă, Vinerea Sfântă și Sâmbăta Sfântă – sunt zilele în care îl însoțim pe Cristos pe drumul său către cruce. Este un drum plin de momente dureroase, dar care ne va conduce la Duminica Paștelui, la bucuria neasemuită a ÎNVIERII!

În Joia Sfântă amintim ultima cină a lui Isus cu ucenicii săi.

Este un moment frumos, de prietenie, de intimitate cu prietenii săi cei mai dragi. Dar este și un moment foarte trist și dureroes. Isus știe că urmează momentul cumplit al pătimirii sale. Mai mult, trebuie să sufere o mare durere: unul din prietenii săi, cu care a împărtășit totul, pe care l-a iubit din toată inima, îl trădează. Chiar și prietenii săi, în momentul încercării, îl vor părăsi, lăsându-l singur. Isus, însă, nu va înceta nici o clipă să îi iubească!

În timpul acestei cine Isus face un gest neașteptat: el, care este Învățătorul, cel mai important dintre toți, spală picioarele ucenicilor săi. Face acest lucru pentru a ne învăța că, dacă vrem să fim cu adevărat creștini, trebuie să ne spălăm picioarele unii altora. Aceasta vrea să spună cu trebuie să ne iubim, slujindu-ne unii pe alții.

După ce a arătat-o prin viața sa, Isus ne dă porunca sa, cea mai importantă dintre toate, care îi distinge pe creștini de ceilalți oameni: “Să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit și eu. Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să își dea viața pentru prietenii săi”. Isus ne consideră pritenii săi și își dă viața pentru noi și pentru bucuria noastră. 

În sfârșit, Isus ne face un dar de neprețuit: Euharistia. Ia mai întâi pâinea și spune: “Acesta este trupul meu”. Apoi ia vinul și zice: “Acesta este sângele meu”. Prin Euharistie, el va fi mereu în mijlocul nostru. La fiecare sfântă liturghie noi amintim acest mare mister, pentru aceasta ne adunăm împreună, plini de bucurie: Isus, Dumnezeul nostru, este cu noi și ne amintește că ne iubește!

În Vinerea Sfântă amintim moartea lui Isus pe cruce. 

Cuvintele spuse la ultima cină cu ucenicii săi au devenit astăzi realitate pentru Isus: “Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prietenii săi”. Isus ne consideră prietenii săi și a voit să își dea viața pentru noi. A fost gata să sufere, în trup și în spirit, pentru a ne demonstra cât de mult ne iubește, cât de mult ne are la inimă, cât suntem de prețioși pentru el.  

Unei iubiri atât de mari putem oare să spunem nu? Nu îți vine și ție să răspunzi, să îi spui lui Isus, prin viața ta, că îl iubești și că vrei să îți oferi viața pentru el?

Sâmbăta Sfântă este ziua tăcerii și a așteptării. Amintim moartea lui Isus și așezarea sa în mormânt.   

Prietenii lui Isus au manifestat compasiune față de trupul său. L-au spălat, l-au uns cu mirodenii, l-au înfășurat și l-au așezat într-un mormânt săpat în stâncă.  

În jurul mormântului lui Isus se așterne o liniște profundă. Se simte un aer nou. Și totuși, totul tace.   

Să trăim această zi în tăcere și așteptare.     

 

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.