Fericitul Ieremia protectorul emigranților

Fericitul Ieremia protectorul emigranților

Pe când celebrăm încă 450 de la nașterea Feritului Ieremia, Domnul ne descoperă, în diferitele etape ale vieții sale, un dar minunat și de vitală actualitate, aceea a peregrinării și emigrației mergând și căutând ceva sau pe cineva: pentru aceasta și pentru tot ceea ce s-a realizat în viața sa putem să-l numim pe Fericitul Ieremia protectorul emigranților.

Asistăm astăzi la un spectacol neobișnuit și care ne cuprinde. Toată lumea este într-o stare de itinerantă: popoare, rase, limbi care emigrează. Toți aleargă spre Nordul planetei sau spre națiunile dezvoltate ale Occidentului. Culturi care se amestecă cu alte culturi creând o lume nouă și pentru aceasta întreaga planetă devine o singură țară.

Și Estul nostru European, și România noastră emigrează spre Occident cu preferințe spre Italia, Spania, Franța… nu numai tinerii ies în căutarea unei culturi și a unei vieți noi, ci și adulții sau familii întregi se transferă în Occident cu speranța de a găsi ceva mai bun care să poată da existenței lor un viitor diferit de cel actual.

Cu patru sute de ani in urmă, din Moldova noastră, a plecat un tânăr în căutarea unui anumit noroc. Tânărul Ion Stoica, primul din cei șase frați, lasă țara sa și pleacă spre Occident, spre Italia, cu o pâine în desagă și un ban in buzunar: traversează pasul Oituz, ajunge în Transilvania și trecând pe, lângă Brașov poposește la Alba Iulia: aici lucrează doi ani ca ajutor de zidar.

Parcurge regiunile lucrând pe câmp și cu ceea ce câștigă continuă călătoria sa. De la Alba-Iulia traversează Iugoslavia, ajunge la Bari unde lucrează într-o farmacie. De la Bari ajunge la Napoli, dorea să ajungă la Roma, însă se oprește la Napoli în căutarea norocului și pentru a se “pune în slujba unui mare domn.”

Ajuns la Napoli întâlnește ceea ce dorea. Nu o muncă sigură, nu un salariu mare, nu bani pentru a trimite în țară, pentru a construi o casă sau pentru a depozita în bancă, ci a întâlnit săracii, șchiopii și bolnavii pe care i-a slujit timp de 40 de ani ca infirmier. A intrat în Conventul Capucinilor unde a găsit toate acestea și a mai slujit ca bucătar și grădinar așa cum a muncit pe câmp din copilărie cu părinții, s-a făcut frate, s-a făcut sfânt.

Acum este protectorul României și a tuturor emigranților, deoarece a trăit și a suportat toate vitregiile unuia care lasă țara sa în căutarea norocului. Norocul Fericitului Ieremia a fost acela că a întâlnit pe cineva pe care să slujească și să iubească: motivul real pentru care a lăsat familia și patria sa. A ieșit din casă pentru a sluji și a iubi: idealul fiecărui creștin, al fiecărui emigrant; a sluji nu numai pentru a câștiga, ci pentru a iubi pe cel care se slujește pentru un câștig material.

Cerem acest har pentru emigranți, să-i cerem prin mijlocirea Fericitului Ieremia, protectorul României și al tuturor emigranților.

Reflecții făcute de pr. Ubaldo Oliviero OFMCap.

Onești 30.10.2006
Aniversarea Beatificării

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.