Dărmăneşti – Ziua Persoanelor Consacrate
Duminică, 6 februarie 2022, persoanele consacrate din zona Oneşti s-au întâlnit la Dărmănești, la Mănăstirea „Surorilor Carmelite ale Sfintei Tereza” din Torino, unde au comemorat cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Vieţii Consacrate.
Întâlnirea a debutat cu meditaţia părintelui Bogdan Balaşcă, OFMConv., din Roman, având ca temă: „Provocări ale vieţii consacrate astăzi – să manifestăm sufletul lui Cristos”.
După o scurtă introducere istorică a creştinismului şi a vieţii consacrate centrându-se pe textul biblic Fil 2,5-11, părintele Bogdan afirmă convingerea că nu noi ne-am consacrat, ci Dumnezeu ne-a consacrat pentru a fi sfinţi împreună cu el. Ca să fim sfinţi aşa cum ne doreşte Dumnezeu, avem nevoie să contemplăm acest suflet a lui Dumnezeu, inima Mântuitorului, într-o lume rănită, într-o lume cu probleme, care are nevoie de Dumnezeu. Este o cheie de lectură a sensului vieţii noastre şi un loc unde putem face discernământ. Ce imagine am eu despre Cristos? Ce face Dumnezeu pentru noi?
Prima parte a acestui text reprezintă partea umană „coborârea”: „fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu egalitatea sa cu Dumnezeu ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului”. Noi în viaţa noastră ce considerăm beneficiu? De ce nu practic lucruri pentru care m-am format? Isus s-a eliberat de tot ceea ce poate părea pentru noi capacităţi, abilităţi argumente, competenţe, priceperi, experienţe. Cristos ajunge de la plin la gol, de la sus la jos, de la total la nimic, de la pregătire la aparentă inutilitate. Numai o iubire nebună poate să renunţe la tot arsenalul de lucruri pe care le crezi utile şi poţi să salvezi omenirea cu ele, dar nu le mai pui în practică, ci renunţi la ele pentru a te goli. De ce trebuie să se golească comunităţile noastre? De ce trebuie să mă golesc eu? De ce trebuie să se golească activitatea mea? Viaţa mea? Ce cred că e beneficiu pe care aş putea să-l las?
Părintele Bogdan a continuat prezentarea pe baza textului din Scrisoarea către Filipeni, explicând că urmează trei verbe, trei acţiuni fundamentale: 1) „s-a umilit pe sine” – umilinţa care vine din contemplarea chipului lui Dumnezeu, umilinţă pacifică şi care goleşte de sine; 2) „făcându-se ascultător”: ascultarea nu este un act de lipsă de personalitate, logică, raţiune, exprimare etc., ascultarea este un act de primire din dragoste faţă de Dumnezeu; 3) „până la moarte, până la moartea pe cruce”, moartea ca începutul vieţii lui Dumnezeu. Un mod de a trăi, de a primi Paştele nostru care duce spre viaţă. Noi nu putem să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm în viaţa noastră comunitară dacă nu murim. Cum pot să-i permit celuilalt să fie dacă nu-mi retrag egoul? Cum să-mi retrag egoul dacă nu-mi restrâng viaţa, dacă nu mor? Dumnezeu se retrage ca noi să fim. Moartea ca principiu de viaţă devine spaţiu pentru celălalt.
A doua parte a textului ne prezintă „ridicarea”, partea divină. Dumnezeu nu vrea să rămânem jos „pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat”. Dumnezeu ne înalţă şi când suntem în păcat şi când suntem descurajaţi. Dumnezeu ne dă un nume de fiu, „şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume”, relaţia de „fiu” este mai mult decât orice altceva, este cea mai înaltă. Ce înseamnă să fii fiu? Fiul lui Dumnezeu, iubit de el. Puterea numelui „în numele lui Isus să se plece tot genunchiul”.
În finalul meditaţiei sale, părintele Bogdan face o reflecţie asupra Euharistiei. Ce este oare Euharistia dacă nu coborârea lui Isus? Despuierea de divinitate, coborâre, umilinţă, golire de sine pentru ca să ne ia pe noi şi să ne ridice către el. Vine jos, în genunchi la cina cea de taină, fragil în mijlocul nostru pentru ca noi să fim ridicaţi. Să avem şi noi capacitatea de a arăta lumii un suflet dăruit, plin de viaţa lui Dumnezeu. Consacratul este chemat să primească această viaţă a lui Dumnezeu.
Al doilea moment al zile s-a desfăşurat în biserica parohială din Dărmăneşti, „Preasfânta Inimă a lui Isus”. La ora 11.00 a avut loc celebrarea Sfintei Liturghii, prezidată de părintele Leon, custodele Fraţilor Minori Capucini, precedată de procesiunea cu lumânările aprinse. Părintele Bogdan Balaşcă, în predica din cadrul Sfintei Liturghii, făcând referire la lecturile şi la evanghelia din această zi, evidenţiază cum tematica acestora ne indică nişte paşi în drumul nostru spiritual atât pentru creştini cât şi pentru viaţa consacrată. Un prim pas, Dumnezeu este cel care vine către om încă de la începutul creaţiei. Făcând referire la Catehismul Bisericii Catolice „Dumnezeu se apropie de om în orice timp şi în orice loc ca să-l ajute pe om să-l cunoască, să-l iubească, să crească în har”. Dumnezeu vine, Dumnezeu vine acum, de la începutul vieţii noastre. Important este ca noi să vedem partea disponibilă pentru a-l iubi. Iar barca înseamnă viaţa noastră. Acea barcă în care Isus păşeşte, în barca lui Simon, poate fi barca ta, în care găseşte oboseala, găseşte lupta ta, găseşte truda pe care o simţi în inima ta, găseşte întreaga ta viaţă. Să te simţi întâlnit de Dumnezeu cu tot ceea ce te frământă, cu tot ceea ce nu reuşeşti, cu tot ceea ce-ţi este greu, cu problemele de comunitate, cu problemele personale de sănătate. Lasă-l pe Dumnezeu să vină cu tine, fă-i spaţiu!
Urmează al doilea pas, barca se îndepărtează de mal şi de mulţime. Isus îi spune lui Petru să înainteze în larg, cu alte cuvinte, „lasă mulţimea atâtor gânduri, atâtor persoane care fac gălăgie în viaţa ta, lasă toate aceste idei, toate aceste vorbării!” Ce bine ne face să ne retragem şi să rămânem doar cu Isus, fie în rugăciune, fie în reculegere. Al treilea pas, după ce îl laşi pe Dumnezeu să vină în viaţa ta, Dumnezeu îţi spune să arunci mreaja în adânc, mergi în adâncul fiinţei tale. Ce găseşti dacă intri în inima ta? Ce găseşti dacă te duci dincolo de toate gândurile de suprafaţă, de păcatul tău, de oboseala ta? M-am gândit vreodată că în inima mea pot găsi ceva frumos, luminos? Dincolo de păcatul nostru în viaţa fiecăruia dintre noi Dumnezeu a aşezat lumina, a aşezat o prezenţă sfântă pe care nimeni nu o poate lua, a aşezat curaj, a aşezat iubire. Toţi avem iubire în suflet, să nu ne fie teamă să o vedem şi să o manifestăm în afară. Încărcaţi de speranţă, încărcaţi de experienţa întâlnirii cu Dumnezeu. Isus ne spune şi nouă astăzi: „Acest mesaj este pentru tine, urmează-mă, nu-ţi fie teamă! Fii cu Dumnezeu în viaţa ta, cu tot ceea ce trăieşti tu, primeşte tot ceea ce vine de la Domnul. A avea curajul de a nu ne opri niciodată să trăim ceea ce Dumnezeu vrea să trăim în viaţa noastră cu convingerea că Dumnezeu ne însoţeşte şi ne iubeşte.
După îndemnurile de la predică, înainte de ofertoriu, toate persoanele consacrate prezente în biserică au reînnoit voturile de ascultare, curăţie şi sărăcie.
La sfârşitul Sfintei Liturghii părintele paroh Petru Vernica a felicitat persoanele consacrate adresându-le cuvinte de mulţumire şi preţuire pentru misiunea nobilă pe care acestea o au în biserică. Citez: „Ne bucurăm că existaţi, ne bucurăm că sunteţi elita poporului lui Dumnezeu, ne bucurăm că sunteţi paratrăsnetul care canalizează rugăciunea spre folos. Suntem bucuroşi să vă avem în mijlocul nostru şi îl implorăm pe Dumnezeu să vă dea acelaşi curaj pentru că în zborul vostru, în alergarea voastră pe urmele lui Isus, aveţi nevoie de curaj, aveţi nevoie să vă reînnoiţi entuziasmul şi elanul vostru. Bunul Dumnezeu şi mirele vostru să vă fie mereu un model. Vă asigurăm de rugăciunile noastre şi vă garantăm susţinerea noastră spirituală”.
La ora 12.45, s-a servit prânzul fratern la Mănăstirea Surorilor Carmelitane urmat de un moment de împărtăşire în care am vizionat un filmuleţ pregătit de echipa responsabilă pentru viaţa consacrată din zona Oneşti. Am întrebat oameni, femei, bărbaţi, copii şi tineri ce cred despre persoanele consacrate? Iar ei ne-au răspuns. După care a avut loc o împărtăşire fraternă unde cei care au dorit au vorbit despre propriile impresii, experienţe şi mărturii.
Momentul de adoraţie euharistică, alături de celebrarea vesperelor, au constituit finalul acestei zile de întâlniri, de împărtăşire fraternă şi rugăciune.
Sr. Farcaș Petronela – „Surorile benedictine ale Divinei Providențe” din Oituz
Album foto: Dărmăneşti – Ziua Persoanelor Consacrate
* * *
Fraţii Capucini: „Ce spun oamenii despre persoanele consacrate?”
