Ne închinăm Ție, Cristoase, și te binecuvântăm!
În Sfânta și marea Miercuri din Săptămâna Patimilor, frații capucini din mănăstirea „Sfinții Îngeri Păzitori” din Tg. Lăpuș (MM) au participat la celebrarea Sfintei Căi a Crucii pe străzile Clujului, pornind de la Biserica Sf. Mihail (p.ța Unirii) și până la Catedrala Greco-Catolică „Schimbarea la Față”, unde celebrarea a continuat în prezența unui mare număr de credincioși, persoane consacrate, seminariști, preoți, care, în frunte cu ierarhul locului, PS Florentin Crihălmeanu, au rememorat Patima și Moartea Mântuitorului pe sfânta Cruce dătătoare de viață.
Stațiunile Căii Crucii au fost proclamate de persoanele consacrate, iar fr. Mihail Vacaru, OFMCap a ținut un cuvânt de învățătură despre importanța Crucii în viața fiecăruia, despre asumarea conștientă a Crucii, această „semnătură a creștinului”, cum o definea sf. Ioan Gură de Aur, pentru ca identificarea noastră totală cu Cristos să fie semn și imbold pentru toți oamenii de azi, când sensul mântuitor al Crucii s-a estompat, a fost deviat și este refuzat de către mulți. În acest sens a adus exemplul sf. Francisc, care s-a identificat cu acest semn mântuitor în totalitate, primind astfel răsplata stigmatelor și devenind model și imbold pentru toți frații săi, pentru toate persoanele care s-au dăruit conștient lui Dumnezeu prin voturile de ascultare, sărăcie și curăție, dar și tuturor creștinilor, consacrați lui Dumnezeu prin taina sfântului Botez.
Acest răstimp de înălțătoare rugăciune a continuat cu Liturghia Înaintesfințitelor, la care s-a proclamat evanghelia Ungerii lui Isus în Betania (Mt 26,6-16). Explicând acest episod din viața Mântuitorului, fr. Leonard Ghiurca a scos în evidență mai multe aspecte, cum ar fi: a oferi ce avem noi mai de preț Aceluia care are cu adevărat valoare în viața noastră, a ne dărui în totalitate Aceluia care în totalitate ni s-a dăruit și s-a jertfit pentru noi, adică dăruirea în totalitate și fără rezerve (mirul de mare preț și vasul prețios ce-l conținea), tentația deviantă a invidiei și lăcomiei (pentru ce această risipă?), ca și tentația de a fi „pompieri ai credinței”, de a stinge în noi gratuitatea și totalitatea dăruirii. Exemplul nostru paradigmatic poate fi gestul făcut de femeia din pericopa evanghelică proclamată, gest ce a fost lăudat și lăsat nouă drept model de însuși Isus: Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea.
Fr. Petre-Marian Ianoș, OFMCap
