Lăudat să fii, Domnul meu, cu toate creaturile tale...
În perioada 17-21 iulie, un grup de circa 25 de tineri, răspunzând la inițiativa fraților capucini au pornit în explorarea naturii, a creației, avându-l călăuză pe Sfântul Francisc din Assisi. Scopul acestei tabere intitulate ,,Pax et bonum” a fost în primul rând descoperirea frumuseții lui Dumnezeu în lucrurile create și totodată formarea atât a tinerilor cât și acelor care i-au însoțit.
Locul de explorare a fost masivul Ceahlău. În aceste zile tinerii au fost invitați să contemple creația ca fiind o oglindă în care se reflectă Puterea, Bunătatea, Frumusețea, dar mai ales Iubirea lui Dumnezeu.
Era 17 iulie, în jurul orei 07:00, când la poarta mănăstirii fraților capucini din Onești, puteai zări multă agitație. Aranjarea bagajelor în mașini era pe sfârșite și din clipă în clipă avea să se dea startul unei frumoase și mult așteptate experiențe. Odată ajunși în campingul din stațiunea Durău, a urmat instalarea corturilor, celebrarea sfintei liturghii, pregătirea cinei, iar ziua avea să se încheie cu poveștile spuse în jurul focului, acompaniate și de cântece.
Cea de-a doua și de-a treia zi au fost dedicate escaladării masivului Ceahlău. Parcurgerea acestui traseu a fost pentru mulți dintre noi un ,,ocean” de lecții pentru viață. Ajutați de reflecțiile ținute de fr. Eugen și fr. Octavian, asupra prieteniei și asupra respectului, am putut conștientiza mai ușor valoarea și importanța celuilalt. Aceste reflecții au fost asimilate ușor deoarece mulți dintre noi în escaladarea muntelui am simțit prezența celuilalt. Această expediție pe munte ne-a ajutat pe mulți dintre noi să ne depășim anumite temeri, limite, chiar pe noi înșine.
A patra zi a fost mai liniștită, zi în care ne-am odihnit, ne-am bucurat de soare și de apă, dat fiind că eram pe malul lacului Bicaz. Profitând de un moment de tihnă, fr. Eugen ne-a vorbit despre importanța de a ne scrie viața într-un jurnal. Acest lucru ne poate ajuta ca în anumite momente din viață să putem face o evaluare constructivă a vieții noastre.
Ultima zi a fost petrecută mai mult pe drum, deoarece era ziua de întoarcere. Profitând de traseul pe care l-am urmat am avut ocazia de a vizita Cheile Bicazului și Lacul Roșu. Spre seară, după un drum destul de lung și obositor, ne-am reîntors la casele noastre.
În această tabără ne-am bucurat de zile minunate, în care distracția, entuziasmul și voia bună s-au îmbinat armonios cu rugăciunea și momentele de formare. Un alt aspect frumos al acestor zile, a fost bucuria și frumusețea de a sta împreună, de a trăi asemenea unei familii. Prin activitățile desfășurate în această perioadă cu toții am putut experimenta faptul de a fi mamă, tată, frate sau soră pentru celălalt. Au fost zile de har, zile de bucurie, zile în urma cărora putem spune împreună cu Sfântul Francisc: ,,Lăudat să fii, Domnul meu, cu toate creaturile tale…”.
În încheierea acestor rânduri doresc să adresez un ,,super…super…Mulțumesc!” tuturor celor care au fost participanți la această frumoasă experiență și închei cu câteva impresii ale unor tineri prezenți la această tabără…
,,Știu că un simplu mulțumesc nu este de ajuns pentru toate momentele minunate, speciale și cu adevărat unice pe care le-am petrecut în acest campus. Prin participarea la acest campus, am ajuns să-mi fac noi prieteni, alături de care am avut foarte multe bucurii și experiențe plăcute. Le mulțumesc în mod special părintelui Eugen, d-nei Margareta, fr. Octavian și fr. Valentin, de la care pot spune că am învățat foarte multe lucruri și mă bucur enorm de mult că am avut ocazia de a colabora cu dumneavoastră. Eforturile lor au făcut ca totul să fie perfect și ca cei care ne sprijină să fie mândri de noi. Vă mulțumesc mult!”
(Bianca Patriche)
,,Într-adevăr, au fost trăite momente de bucurie și destindere în care am putut sta împreună, uniți și chiar dăruiți unii altora. O primă impresie pe care o am este una pozitivă, deoarece prin predispoziția fiecăruia am reușit să ne cunoaștem mai îndeaproape, având ca ajutor și reflecțiile zilnice transmise prin anumite teme și totodată împărtășirea propriilor experiențe, ceea ce este un lucru minunat. Cu siguranță mulțumirile se îndreaptă către persoanele care au făcut posibil acest a sta împreună, pentru a crește în respect și pentru a îmbunătăți multe aspecte ale vieții și chiar a valorifica buna înțelegere între tineri.”
(Fr. Valentin Iosif David)
Fr. Octavian Vacaru, OFMCap
