Poveste de Crăciun

Poveste de Crăciun

Click pe imagine pentru a vedea Albumul foto

Fratele se înveșmântă cu mantia cea blândă a povestitorului și începu.   

„În acel ținut era un om cu numele Giovanni, cu nume bun și respectat în părțile lui, căci prețuia mai mult frumusețea sufletului decât pe cea a trupului. Cu aproape două săptămâni înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului, fericitul Francisc, așa cum făcea deseori, l-a chemat la el și i-a zis: „Dacă vrei să celebrăm la Greccio Nașterea lui Isus, du-te înainte și pregătește ceea ce îți spun: aș vrea să-l reprezint pe Pruncul născut la Betleem și  să văd cu ochii mei greutățile în care se afla din cauza lipsei lucrurilor necesare pentru un nou-născut, cum a fost așezat într-o iesle și cum dormea pe fân înconjurat de animale. Prietenul fidel și devotat, după ce l-a ascultat, s-a dus în grabă să pregătească la locul stabilit toate cele necesare, conform planului pe care i l-a propus Sfântul.      

Zilele se scurgeau odată cu apa micului izvoraș ce străbătea satul lor, din care se adăpau animalele, iar oamenii își potoleau setea trupului și a sufletului. Ziua bucuriei, a veseliei, dar mai ales ziua aducerii de mulțumire era de acum aproape. Sunt convocați frați din diferite părți, prieteni și binefăcători, cu toții într-un duh; bărbați și femei în sărbătoare sosesc din toată regiunea, aducând fiecare după posibilitățile sale, lumânări și torțe pentru a lumina acea noapte, în care s-a aprins în cer cu strălucire Steaua care a luminat toate zilele și timpurile. La sfârșit sosește Francisc: vede că totul este pregătit conform dorinței lui, și radiază de bucurie. Acum se aranjează ieslea, se pune fân în ea și sunt aduse: văcuța, măgarul – fratele Martin făcu o scurtă pauză, pentru a-și trage duhul și pentru a lua pulsul adunării; văzând că toți erau ochi și urechi, reluă povestioara – în acea scenă emoționantă strălucea simplitatea evanghelică, era lăudată sărăcia și recomandată umilința. Greccio a devenit ca un nou Betleem.        

Francisc voia ca în ziua aceasta cei săraci, cerșetorii, copiii să fie săturați de cei bogați, iar boii și măgarii să primească o porție de hrană și de fân mai mare ca de obicei. „Dacă voi putea vorbi cu împăratul – spunea – îl voi ruga să emită un edict general, ca toți aceia care pot, să împrăștie pe drumuri grâu și tot felul de cereale, astfel încât, într-o zi atât de solemnă, păsările și în mod special surioarele ciocârlii să aibă hrană din belșug”.Nu se putea gândi fără să plângă la sărăcia în care se afla în acele zile Fecioara săracă.        

Francisc avea față de Nașterea Domnului o devoțiune mai mare decât față de orice altă sărbătoare din timpul anului. Într-adevăr, cu toate că Domnul a înfăptuit mântuirea noastră în alte solemnități, Sfîntul Francisc spunea că Isus a început să ne mântuiască încă din ziua nașterii sale. Și voia ca de Crăciun toți creștinii să tresalte de bucurie în Dumnezeu, iar datorită iubirii lui, care ni s-a dăruit cu totul nouă, să fie generoși nu doar cu cei nevoiași, ci și cu animalele și cu păsările.

Francisc se îmbrăcă cu veșmintele de diacon, căci era diacon, și cântă cu voce sonoră sfânta Evanghelie: acea voce puternică și dulce, limpede și sonoră îi răpi pe toți în dorința cerului. Apoi vorbi poporului și îl reevocă prin cuvinte pline de duioșie pe Regele sărac nou-născut și micul oraș Betleem. Deseori, atunci când voia să-l numească pe Isus Cristos, înflăcărat de iubire cerească, îl numea „Pruncul din Betleem”, iar acel nume „Betleem” îl pronunța umplându-și gura cu glas și încă și mai mult cu afecțiune duioasă, producând un sunet asemănător cu cel al behăitului unei oi. Și ori de câte ori spunea „Pruncul din Betleem” sau „Isus”, își trecea limba peste buze, ca și cum ar gusta și ar reține toată dulceața acelor cuvinte.     

Acea noapte era luminată ca în plină zi, dragă oamenilor, precum și animalelor! Lumea venea și se înveselea simțind în toată ființa lor o veselie pe care nu au mai experimentat-o până atunci, în fața acestui mister, misterul unui Dumnezeu care se face om. Pădurea răsuna de glasurile lor, iar stâncile impunătoare răspândeau ecoul  cântecelor  de sărbătoare.     

Orfelinatul se mutase pentru câteva clipe, iar copiii… erau acolo, împreună cu pruncușorul Isus, Maria, Iosif,  Francisc, lângă ieslea din Greccio, hm! Ba chiar mai departe… lângă ieslea din Betleem.

Presepiu – Crăciun 2015

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.