Papa Francisc stabileşte Anul sfântului Iosif, prin Scrisoarea apostolică „Patris corde”
În acelaşi timp, sfântul Iosif este un „tată al primirii”, pentru că „o întâmpină pe Maria fără condiţii preventive”, un gest important şi astăzi „în această lume în care este evidentă violenţa psihologică, verbală şi fizică împotriva femeilor” – evidenţiază papa Francisc.
Totodată, soţul sfintei Fecioare Maria este cel care, având încredere în Domnul, acceptă în viaţa sa evenimente pe care nu le înţelege, cu acel curaj şi cu acea forţă care derivă de la Duhul Sfânt.
Este ca şi cum Dumnezeu ne-ar fi repetat, prin exemplul vieţii sfântului Iosif, îndemnul: „Nu vă fie teamă!”, deoarece „credinţa dă sens oricărui eveniment fericit sau trist”.
Primirea practicată de tatăl purtător de grijă a lui Isus „ne îndeamnă să îi primim pe alţii, fără excluziune, aşa cum sunt”, cu o „preferinţă faţă de cei din urmă” (4).
Scrisoarea apostolică „Patris corde” evidenţiază de asemenea „curajul creator” al sfântului Iosif, care „ştie să transforme o problemă într-o oportunitate, punându-şi întotdeauna încrederea în primul rând în Providenţă”.
Sfântul Iosif se confruntă cu „problemele concrete” ale familiei sale, asemenea altor familii din lume, în special cele ale migranţilor.
Tată purtător de grijă pentru Isus şi ocrotitor al Fecioarei Maria, sfântul Iosif nu poate să nu fie ocrotitor al Bisericii, al maternităţii sale şi al Trupului lui Cristos: fiecare persoană nevoiaşă este „Copilul” pe care sfântul Iosif îl ocroteşte, de la el putând învăţa „să iubească Biserica şi pe cei săraci”(5).
Tâmplar onest, soţul sfintei Fecioare Maria ne învaţă, de asemenea, „valoarea, demnitatea şi bucuria” de a mânca pâinea care este rod al propriei munci. Această trăsătură a tatălui purtător de grijă a lui Isus îi oferă pontifului ocazia de a lansa un apel în favoarea muncii care a devenit „o problemă socială urgentă” chiar şi în ţările cu un anumit nivel de bunăstare. „Este necesar să înţelegem” – scrie papa Francisc – „sensul muncii care dă demnitate”, care devine participare la însăşi lucrarea de mântuire”.
De aceea, îndemnul papei Francisc adresat întregii lumi este „de a redescoperi valoarea, importanţa şi necesitatea muncii”, astfel încât „să se dea naştere unei noi normalităţi, în care nimeni să nu fie exclus”.
Referindu-se în special la înrăutăţirea situaţiei în privinţa locurilor de muncă, din cauza şomajului, în contextul pandemiei de Covid-19, Sfântul Părinte solicită angajare din partea tuturor, astfel încât să respingem cu hotărâre lipsa locurilor de muncă (6).
Papa Francisc s-a oprit şi asupra situaţiei din societatea actuală în care „copiii par adesea orfani de taţi”, îndemnând la urmarea exemplului sfântului Iosif care „a ştiut să iubească în mod extraordinar de liber”, punându-i în centrul vieţii sale pe Isus şi pe Maria. Figura sa – subliniază papa Francisc – este foarte exemplară într-o lume care are nevoie de părinţi, respingându-i pe stăpâni, pe cei care confundă autoritatea cu autoritarismul, slujirea cu servilismul, confruntarea cu opresiunea şi forţa cu distrugerea.
La punctul 10 al Scrisorii apostolice „Patris corde”, papa Francisc dezvăluie un obicei din viaţa lui: în fiecare zi, pontiful recită o rugăciune către sfântul Iosif, luată dintr-o carte franceză de rugăciuni devoţionale, din 1800, publicată de congregaţia Călugăriţele lui Isus şi ale Mariei.
Este o rugăciune care exprimă devotamentul şi încrederea faţă de sfântul Iosif, conţinând totodată o anumită provocare, deoarece se încheie cu cuvintele: „Pentru a nu se spune că te-am invocat degeaba, arată-mi că bunătatea ta este la fel de mare ca puterea ta”.
Scrisoarea apostolică „Patris corde” este însoţită de publicarea Decretului Penitenţieriei Apostolice prin care se anunţă „Anul sfântului Iosif”, declarat de papa Francisc, documentul informând cu privire la indulgenţele speciale legate de acest an special.