ÎNTALNIREA DE POSTUL MARE A FRAȚILOR CAPUCINI DIN ROMÂNIA
Fraţii capucini din Custodia „Fericitul Ieremia” s-au reunit la Oneşti sâmbătă, 9 martie 2024, pentru o zi de reculegere şi de pregătire a sărbătorii Învierii Domnului. Această întâlnire a fost precedată de întâlnirea guardianilor capucini din România în ziua precedentă, vineri, 8 martie 2024.
Meditaţia din ziua de reculegere a fost ţinută de către fr. Adrian Cojoc, OFMCap., cu tema „Postul Mare în Sfânta Scriptură, viaţa Sfântului Francisc din Assisi, mesajul Papei Francisc şi în familie”, dar ordinea începerii a fost cea a familiei, căci acolo am primit primele învăţături legate de credinţă şi de Postul Mare. Aici fratele Adrian ne-a invitat să alem un cuvânt pe care l-am învăţat în familie despre Postul Mare.
Sfânta Scriptură, când vorbeşte despre post, vorbeşte despre „mijloc” pentru a stabili prietenia cu Domnul; drum de pregătire/conştientizare pentru a primi ceva măreţ/grandios. Exemplele au fost din viaţa lui Moise, Ilie, Esdra, locuitorii din Ninive, Isus care subliniază că adevăratul post este împlinirea voinţei Tatălui, care „vede în ascuns şi te va răsplăti” (Mt 6,18).
Sfântul Francisc când vorbeşte despre post face referinţă la pocăinţă (FF 110), la schimbare. La schimbarea modului de a gândi/a vedea – aceasta este adevărata convertire. Postul este un mijloc, un ajutor în drumul nostru de convertire, al cărui scop este acela de a ne antrena să ne spunem nu nouă înşine pentru a putea spune DA lui Dumnezeu. Sfântul Francisc a început să facă pocăinţă odată cu întâlnirea leprosului, care devine baza noului proiect de viaţă evanghelică. Dacă am vrea să sintetizăm postul Sfântului Francisc, acesta ar fi: Sfântul Francisc – Pocăinţa – Întâlnirea leprosului. Artizanul acestui nou mod de a vedea viaţa/lucrurile nu este Sfântul Francisc, ci Domnul, căci Francisc se lasă condus de Domnul pe acest drum.
Fratele Adrian, vorbind despre mesajul Papei Francisc, ne spune că Postul mare este timpul de har în care deşertul devine din nou – cum vorbeşte profetul Osea – locul primei iubiri (Os 2,16-17). Aşa cum Israel în deşert încă are Egiptul înăuntrul său – de fapt, adesea regretă trecutul şi murmură împotriva cerului şi împotriva lui Moise, tot aşa şi astăzi poporul lui Dumnezeu poartă în sine legături oprimante pe care trebuie să aleagă să le abandoneze. Ne dăm seama de aceasta atunci când ne lipseşte speranţa şi rătăcim în viaţă ca într-un pustiu, fără o ţară promisă spre care să tindem împreună.
Ca să fie concret şi Postul Mare al nostru, primul pas este să vrem să vedem realitatea. Putem începe să vedem realitatea, sau cum ne îndeamnă Catehismul Bisericii Catolice, să citim semnele timpului pornind de la aceste două întrebări: „Unde eşti?” (Gen 3,9) şi „Unde este fratele tău?” (Gen 4,9). Drumul Postului Mare va fi concret dacă, reascultându-le, vom mărturisi că şi astăzi suntem sub dominaţia faraonului.
Este timp de a acţiona, iar în Postul Mare a acţiona înseamnă şi a ne opri. A ne opri în rugăciune, pentru a primi cuvântul lui Dumnezeu, şi a ne opri ca samariteanul, în prezenţa fratelui rănit. Iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele este o unică iubire.
A urmat celebrarea Sfintei Liturghii, prezidată de fr. Leon Budău, custodele Fraţilor Minori Capucini din România, în biserica inferioară a Sanctuarului „Fericitul Ieremia Valahul”.
Întâlnirea s-a încheiat cu o agapă fraternă, urmată de urările pascale anticipate transmise de custode tuturor fraţilor capucini.
Fr. Flavian Faraoanu OFM Cap.
Album foto: ÎNTALNIREA DE POSTUL MARE A FRAȚILOR CAPUCINI DIN ROMÂNIA
