Iertarea din Assisi (Porziuncola: 02 august)

Iertarea din Assisi 

Ceea ce a făcut faimoasă Porziuncola în toată lumea este privilegiul unic al Indulgenței, cunoscut cu numele de “Iertarea din Assisi”, și care de mai bine de șapte secole atrage la sine numeroși pelerini.    

Milioane și milioane de suflete au trecut pragul acestei “uși a vieții veșnice” și au venit aici pentru a găsi pacea și iertarea în marea Indulgență din Assisi, celebrată pe 2 august (Sărbătoarea Iertării).

Aspectul religios cel mai important al “Iertării din Assisi” este marele folos spiritual al credincioșilor. Spovadă, precedată și însoțită de părere de rău pentru păcatele săvârșite și de angajamentul de a se elibera de propriul rău, pentru a se apropia tot mai mult de starea vieții evanghelice trăită de Francisc și Clara, stare de viață începută de amândoi la Porziuncola. Evenimentul Iertării din Assisi rămâne o manifestare a milostivirii infinite a lui Dumnezeu și un semn al pasiunii apostolice a lui Francisc de Assisi.

Cum sfântul Francisc a cerut și a obținut indulgența iertării        

Într-o noapte a anului 1216, Francisc era cufundat în rugăciune și  contemplație în bisericuța din Porziuncola când, dintr-odată, a apărut în bisericuță o lumină iar Francisc l-a văzut deasupra altarului pe Cristos îmbrăcat în lumină, iar la dreapta sa pe Preasfânta Maria, înconjurați de o mulțime de îngeri. Francisc îl adoră în liniște, cu fața la pământ, pe Domnul său.

Atunci ei l-au întrebat ce lucru ar fi dorit pentru mântuirea sufletelor. Răspunsul lui Francisc a venit imediat: “Preasfinte Părinte, deși eu sunt un nenorocit și un păcătos, te rog ca, toți aceia care, căiți și spovediți, vor veni să viziteze această biserică, să primească iertare generoasă și mărinimoasă, și ștergerea completă a tuturor greșelilor”.

“Ceea ce dorești tu, frate Francisc, este lucru mare – îi spuse Domnul – dar tu ești vrednic de lucruri și mai mari, și vei avea parte și de lucruri mai mari. Primesc rugăciunea ta, cu condiția ca tu să ceri, din partea mea, această indulgență vicarului meu pe pământ”.

Iar Francisc se prezentă imediat la Papa Honoriu al III-lea, care în acele zile se afla la Perugia, și îi expuse cu bucurie viziunea pe care o avusese. Papa l-a ascultat cu atenție și, după câteva momente de dificultate, îi dădu aprobarea dorită. Apoi îi spuse: “Pentru câți ani dorești această indulgență?” Francisc răspunse: “Sfinte Părinte, nu cer ani, ci suflete”. Și fericit se îndreptă către ușă, dar Pontiful îl chemă: “Cum, nu vrei nici un document?”. Iar Francisc răspunse: “Sfinte Părinte, mie îmi este suficient cuvântul vostru! Dacă această indulgență este voința lui Dumnezeu, El va avea grijă să și-o manifeste; eu nu am nevoie de nici un document, această hârtie trebuie să fie Preacurata Fecioară Maria, Cristos notarul iar Îngerii martorii”. Și, după câteva zile, episcopilor din Umbria și poporului adunat la Porziuncola, Francisc le spuse cu lacrimi în ochi; “Frații mei, vreau să vă trimit pe toți în Paradis!”.

Condiții pentru a primi indulgența plenară a Iertării din Assisi
(pentru sine sau pentru răposați)

Indulgența se poate aplica pentru sine sau pentru sufletele din Purgator, de către toți credincioșii, o singură dată pe zi, pe tot parcursul anului, în acel loc sfânt, sau o singură dată, de la amiaza zilei de 1 august până la miezul nopții a zilei succesive, sau – cu acordul Ordinariului locului – în duminica precedentă sau succesivă, vizitând orice altă biserică franciscană sau bazilică minoră, biserică catedrală sau parohială. Condițiile pentru dobândirea Iertării sunt cele prescrise pentru toate indulgențele plenare, și anume:

  • spovada sacramentală, pentru a fi în harul lui Dumnezeu (în cele opt zile precedente sau succesive);
  • Participarea la sfânta Liturghie și Euharistie;
  • Vizitarea bisericii din Porziuncola (sau a unei alte biserici franciscane sau parohiale), pentru a recita câteva rugăciuni. În mod deosebit:

– CREZUL, pentru reafirmarea propriei identități creștine;
– TATĂL NOSTRU, pentru reafirmarea propriei demnități de fii ai lui Dumnezeu, primită prin Botez;
– O RUGĂCIUNE DUPĂ INTENȚIA PAPEI (de exemplu Tatăl nostru, Bucură-te Marie, Slavă Tatălui), pentru a reafirma propria apartenență la Biserică, a cărei temelie și centru vizibil este Pontiful Roman.

Sursă: http://www.porziuncola.eu/il_perdono_di_assisi.html

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.