Iaşi: Hirotonirea întru Preoţie a doisprezece diaconi

În Catedrala romano-catolică „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iaşi, doisprezece diaconi au fost hirotoniţi întru Preoţie prin impunerea mâinilor PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi, la Liturghia de la ora 11.00, sâmbătă, 24 iunie 2023, în solemnitatea Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Liturghia a fost transmisă de postul de radio ERCIS FM, transmisiunea fiind preluată de postul de televiziune catolic Angelus TV şi de TVR Iaşi.

La Sfânta Liturghie de hirotonire, PS Iosif Păuleţ i-a avut alături pe PS Petru Sescu, episcop auxiliar de Iaşi, PS Petru Gherghel, episcop emerit, PS Salvador Giménez Valls, episcop de Lleida, Spania, pr. Ştefan Lupu, rectorul Seminarului Mare din Iaşi, pr. Damian-Gheorghe Patraşcu, ministru provincial al Fraţilor Minori Conventuali din România, pr. Leon Budău, custode al Fraţilor Minori Capucini din România, pr. Fabian Pitreţ, directorul Seminarului „Don Orione” din Iaşi, formatorii şi profesorii de la seminarii, preoţii din ţară şi străinătate, părinţii şi rudele candidaţilor, precum şi mulţi credincioşi care au venit la sărbătoare.

După mulţi ani de formare umană, spirituală şi intelectuală, cei doisprezece tineri, plini de bucurie şi emoţie, dar şi cu un profund sentiment de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, care le-a oferit vocaţia la preoţie, au ajuns la momentul mult aşteptat al hirotonirii lor întru Preoţie. Dintre aceştia, cinci, care au studiat la Seminarul Mare din Iaşi, au fost hirotoniţi preoţi pentru Dieceza de Iaşi, cinci au fost hirotoniţi pentru Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, unul pentru Ordinul Fraţilor Minori Capucini şi unul pentru Mica Operă a Divinei Providenţe. Ca pregătire pentru acest moment desăvârşit, diaconii diecezani şi franciscani au făcut exerciţii spirituale, conduse de pr. Sebastian Bilboc, în perioada 14-20 iunie, la Centrul „Gaudium et Spes” din Traian.

La începutul Sfintei Liturghii, PS Iosif Păuleţ i-a salutat pe oaspeţii de seamă, într-un mod special pe candidaţii la Preoţie, pe toţi credincioşii prezenţi în catedrala din Iaşi, dar şi pe cei care s-au unit în rugăciune prin mijloacele de comunicare socială şi a înaintat un îndemn la rugăciune pentru ca cei doisprezece noi apostoli în via Domnului să fie la înălţimea pe care o presupune chemarea pe care au primit-o de la Dumnezeu.

Cuvântul de învăţătură a fost adresat de PS Iosif Păuleţ, care a vorbit despre solemnitatea Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, o sărbătoare care pune în lumină un om, ca şi noi, deosebit de important în planul lui Dumnezeu de mântuire, întrucât este înainte-mergător al lui Mesia. După care, făcând referire la cei doisprezece diaconi, care s-au pregătit îndelung pentru a primi taina sfintei Preoţii, PS Iosif Păuleţ a spus că putem vedea în ei răspunsul lui Dumnezeu, asemenea cazului lui Ioan Botezătorul, la rugăciunile tuturor credincioşilor pentru chemări la sfânta Preoţie şi la viaţa consacrată.

După predică, a urmat ritualul hirotonirii. După ce candidaţii au declarat înaintea poporului că vor să-şi asume misiunea preoţiei, episcopul a primit din partea diaconilor promisiunea de ascultare şi respect. În timp ce aspiranţii la preoţie erau prosternaţi cu faţa la pământ, corul a intonat „Litania tuturor sfinţilor”. A urmat impunerea mâinilor şi rugăciunea de consacrare. În continuare, cei hirotoniţi au îmbrăcat stola şi ornatul, au primit ungerea cu sfânta crismă, le-au fost înmânate patena şi potirul, iar apoi au primit sărutul păcii.

La finalul Sfintei Liturghii, pr. Anton Bârlescu, în numele tuturor preoţilor nou sfinţiţi, i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru darul chemării la Sfânta Preoţie, dar şi tuturor celor care i-au susţinut pe acest drum al formării şi care au făcut posibilă sărbătoarea hirotonirii lor.

PS Iosif Păuleţ a transmis un gând de recunoştinţă faţă de toţi cei prezenţi pentru sărbătoare, dar mai ales a încurajat ca recunoştinţa tuturor să se îndrepte spre Dumnezeu care a oferit darul de a avea doisprezece noi preoţi.

Îi însoţim cu rugăciunile noastre pe neo-prezbiteri, ca bunul Dumnezeu să-i însoţească mereu cu harurile sale, pentru a fi preoţi buni şi sfinţi.

Antonio Băcăoanu

* * *

Preoţii nou-sfinţiţi:

Pentru Dieceza de Iaşi:
- Bârlescu Anton (Adjudeni)
- Blaj Andrei (Gherăeşti)
- Bortă Adrian Alexandru (Lespezi)
- Burcă Iustin (Oţeleni)
- Fechetă Ciprian (Adjudeni)
Pentru Ordinul Fraţilor Minori Conventuali:
- Bejan Andrei (Pildeşti)
- Cherecheş Ionuţ-Iulian (Butea)
- Frâncu Claudiu (Faraoani)
- Iştoc Cristian (Gherăeşti)
- Ţâmpu Iulian-Robert (Luizi-Călugăra)
Pentru Ordinul Fraţilor Minori Capucini:
- Dămoc Lucian (Iaşi „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”)
Pentru Mica Operă a Divinei Providenţe (Orioninii)
- Dumea Silviu (Tămăşeni)

* * *

Mărturii:

„Momentele pe care le-am trăit astăzi au fost pline de emoţii, însă aceste emoţii au fost completate de un sentiment imens de bucurie pentru darul minunat al sfintei Preoţii pe care l-am primit astăzi prin impunerea mâinilor şi rugăciunea de hirotonire a episcopului Iosif Păuleţ. Gândurile mele de recunoştinţă se îndreaptă către bunul Dumnezeu care m-a chemat să îl urmez şi să îl slujesc. De asemenea, îi cer harul şi ajutorul de a fi asemenea Sfântului Ioan Botezătorul, a cărui naştere o sărbătorim astăzi: unul care să îl arate lumii pe Cristos şi care să îi conducă pe oameni spre Cristos, Marele Preot. La acest început de drum, îmi însuşesc cuvintele papei Ioan Paul I care spunea următoarele: «Unul dintre momentele solemne ale existenţei mele a fost acela în care, punându-mi mâinile în mâinile episcopului, am spus: Promit!. De atunci, m-am simţit ca într-un angajament pentru toată viaţa şi nu am considerat că a fost vorba de o ceremonie lipsită de importanţă.» Aşa să mă ajute Dumnezeu.” (Pr. Adrian-Alexandru Bortă)
„Sufletul meu cântă împreună cu Sfânta Fecioară Maria: «Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi Duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu….” (Lc 1,46-55), iar inima mea fredonează un cântec din copilărie, învăţat alături de copiii parohiei:

«O, Doamne Sfânt, ce ai creat
Pământ şi cer şi stele,
Pe nume tainic m-ai chemat
Din sânul mamei mele.
Iată vin, iată vin!
Sunt prezent, Părinte!
Iată vin, iată vin la chemarea ta!
Din gura mea tu ai creat
O sabie-ascuţită,
Cu mâinile m-ai apărat
Să-ţi cânt iubirea-ţi sfântă!»

Astăzi, Dumnezeu, prin Excelenţa Sa Iosif Păuleţ, mi-a oferit un dar infinit de mare şi de sfânt, sacramentul preoţiei. Sunt în culmea fericirii. Cu greu îmi găsesc cuvintele pentru a descrie ceea ce trăiesc, dar pot să spun un lucru: că mă bucur deja de paradis. Deo gratias!” (Pr. Anton Bârlescu)
„Această experienţă a hirotonirii fost plină de umilinţă şi conştientizarea slăbiciunilor prin care Dumnezeu lucrează în viaţa noastră. Trebuie să subliniez că drumul către preoţie a fost unul presărat cu multe evenimente fericite sau mai puţin fericite. Ca orice persoană, am trecut prin momente de slăbiciune şi am întâmpinat provocări care m-au pus la încercare. Am avut îndoieli cu privire la abilităţile mele şi la capacitatea mea de a fi un slujitor al Bisericii. Am simţit presiunea responsabilităţii pe umerii mei şi teama de a nu fi suficient de demn de această chemare. Cu toate acestea, în mijlocul tuturor acestor îndoieli, Dumnezeu m-a învăluit cu mila şi m-a susţinut prin harul Său divin. Am învăţat că umilinţa este un element cheie în lucrarea lui Dumnezeu. Prin recunoaşterea umanităţii şi slăbiciunilor noastre, ne deschidem calea pentru ca el să lucreze prin noi în mod minunat. Sfinţirea mea ca preot catolic nu a fost despre propria mea putere sau perfecţiune. A fost despre punerea la dispoziţie a vieţii mele în slujba lui Dumnezeu şi a comunităţii sale. Prin umilinţă şi recunoaşterea faptului că sunt doar un instrument al lui Dumnezeu, am realizat că slăbiciunile noastre pot fi transformate în puncte de forţă prin lucrarea Duhului Sfânt. Am învăţat că Dumnezeu nu caută oameni perfecţi, ci inimi deschise şi umile care sunt dispuse să primească harul şi să-l ducă mai departe către alţii. Sfinţirea mea ca preot catolic a fost un proces în care am trebuit să renunţ la egoismul şi să mă concentrez asupra voinţei lui Dumnezeu. Am fost chemat să slujesc oamenilor prin iubire, compasiune şi smerenie, în ciuda slăbiciunilor şi imperfecţiunilor mele personale.” (Pr. Iustin Burcă)
„Astăzi am trăit un moment deosebit în viaţa mea: am fost sfinţit ca preot. Prin harul lui Dumnezeu şi cu sprijinul celor dragi ai mei, am ajuns să îmbrăţişez această chemare sfântă. Cu emoţie şi umilinţă în inimă, mi-am adus aminte de un citat al unui sfânt care a căpătat o înţelegere profundă astăzi: «Să fii preot înseamnă să aduci pe oameni la Dumnezeu şi să îi aduci pe Dumnezeu la oameni» (Sfântul Ioan Maria Vianney). În timpul consacrării mele, am simţit o legătură profundă cu Dumnezeu, înţelegând că rolul meu ca preot este să fiu un intermediar între oameni şi Dumnezeu. În timp ce mâinile episcopului nostru m-au uns cu uleiul sfânt, am resimţit o putere divină care mă învăluia, mă curăţa şi mă pregătea să slujesc în via Domnului. Această experienţă m-a adus mai aproape de sensul profund al misiunii mele şi m-a încurajat să fiu un purtător de lumină şi speranţă pentru toţi cei pe care îi voi întâlni în călătoria mea ca preot. În adâncul inimii mele, am simţit şi o umilinţă copleşitoare. Am realizat că această chemare nu este despre mine, ci despre slujirea şi sacrificiul în numele credinţei. Sunt conştient că misiunea preoţiei implică responsabilitate, sacrificiu şi multă dragoste. Cu inima plină de bucurie şi smerenie, mă angajez să fiu un slujitor dedicat, un purtător de speranţă şi o sursă de inspiraţie şi credinţă pentru cei din jurul meu.” (Pr. Andrei Blaj)