Frumusețea ce riscă să fie uitată
Este luna decembrie, iar în marile orașe – dar și în cele mai mici – au avut loc ceremonii de aprindere a luminilor multicolore pe străzile orașului, au fost invitați artiști din lumea muzicii tradiționale sau nu. În centru, bradul de Crăciun luminează frumos împodobit. Afară a început să cadă și primii fulgi de zăpadă. Totul, parcă este desprins dintr-o pagină de basm.
Magazinele, sunt vizitate zilnic de tot felul de persoane: bogați și mai puțin bogați, oameni modești și cu bun simț, oameni cu pretenții și nerăbdători… toți caută să cumpere ceva frumos și folositor pentru cei dragi ai lor. Unii sunt dispuși să irosească mulți bani pe cadouri, alții privesc cu tristețe la rafturile pline, și se gândesc cu jale la buzunarele lor goale… Dacă accesezi știrile pe internet sau citești ziarele clasice, sunt pline de oferte, care mai de care atrăgătoare: vacanțe la munte, excursii cu peripeții prin zăpada mare, rezervări la localuri de lux sau mai modeste, pentru petrecerea de Revelion…
La sat, oamenii sunt în mare pregătire: porcul cel cu grijă îngrășat, acum este privit cu bucurie, căci va fi transformat în bucăți de carne, cârnaț de casă afumat și gustos, bucăți de șuncă afumată… că doar vine Crăciunul și e tradiție din moși strămoși cum să înjunghiem și să pregătim porcul de Crăciun. Dacă întrebi pe cineva de ce atâta pregătire, îți va răspunde de la cel mai mic, până la cel mai mare: vine Crăciunul.
Bisericile sunt și ele vizitate, numai că, aici, lumea nu se înghesuie ca la magazine… prea puțini sunt dispuși să irosească timpul în tăcere și în prezența Domnului. Dacă în magazin, găsim persoane care privesc minute în șir la un obiect sau la vreo haină, aici, în Biserică, găsim persoane care privesc cu insistență la ceas, ca nu cumva, să uite măsura timpului și să întârzie la cumpărături… Dumnezeu, Credința, Biserica, religia…, mai intră și ele puțin în atenția pregătirilor pentru Crăciun, dar, pentru mulți, sunt secundare sau poate fără nici o importanță. Simbolurile religioase, cum ar fi reprezentările Nașterii Domnului, care au ca rolul să ne amintească de evenimentul central pentru care ne pregătim, sunt înlocuite cu oameni mari de zăpadă care au nasul mare, ochii negri și o gură zâmbitoare parcă mai mult ironic… Dintr-o sărbătoare creștină și plină de speranță pentru om, Crăciunul riscă să fie transformat de noi într-o sărbătoare lipsită de sărbătorit, iar în locul speranței se instalează ușor disperarea că nu avem destui bani în buzunare. Dacă la Betleem, acum 2000 și ceva de ani în urmă, în peștera întunecată și plină de animale, Dumnezeu cobora între oameni, pentru a aduce pacea și speranța, acum, după 2000 și ceva de ani de la venirea lui în lume, ne comportăm ca și cum am fi singuri și abandonați de El, ba mai mult, încetul cu încetul îl abandonăm noi pe El care a venit pentru noi…
Uităm esența sărbătorii: Dumnezeu se coboară în mijlocul oamenilor, se face asemenea nouă afară de păcat. În friguroasa peșteră din Betleem, Dumnezeu, ne încălzește inimile… În întunecata peșteră din Betleem, Dumnezeu, ne aprinde Lumina capabilă să ne arate drumul care duce spre împlinire… În mica peșteră de la Betleem, Dumnezeu, ne spune că deși inima noastră este mică, săracă și murdară, totuși, El, dorește să locuiască în ea…
Merită să dăm la o parte praful de pe imaginea originală a Crăciunului, ca să vedem clar și limpede frumusețea și gingășia lui Dumnezeu. Se merită să reîmprospătăm bucuria și farmecul acestei Sărbători… Fără Isus, sărbătoarea Crăciunului este ca o zi de naștere fără sărbătorit: mâncăm, bem, ne distrăm…, dar fără acela care aduce și produce bucuria. De fapt, noi, creștinii, avem datoria să molipsim societatea cu adevăratele valori care îl fac pe om, să fie om în plinătatea lui…, iar omul este om deplin numai lângă Creator.
Fr. Marian-Mihai Hușanu, O.F.M. Cap.
Sursă: crestinulazi.blogspot.ro
