CĂLUGĂRII CAPUCINI – PĂSTORI AI CATOLICILOR DIN DOBROGEA
Între 1861 și 1885, catolicii din Constanța (Küstenge) au fost păstoriți de călugării capucini ai Prefecturii Apostolice de Trapezunt. Primele registre de botez, căsătorie și înmormântare, păstrate în Arhivele Statului din Constanța, consemnează activitatea pastorală a următorilor parohi: p(adre) Vincenzo da Firenze (1861-1870 și 1879-1883), p. Giuseppe di San Romulo (1870-1879) și p. Domenico da Castronovo di Sicilia (1883-1885). Capucinii aveau mai multe misiuni pe țărmurile Mării Negre, printre care cele deschise la Varna (1856), Burgas (1857), misiunea de la Constanța fiind inaugurată în anul 1860. Tot capucinii s-au îngrijit și de catolicii de origine germană veniți din regiunea Herson (Rusia, azi Ucraina) și stabiliți la Caramurat (M. Kogălniceanu) precum și de cei de la Ali Anife (azi în Bulgaria).
Prezența catolicilor s-a făcut simțită în Dobrogea începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. Până la acel moment numărul creștinilor din regiune era nesemnificativ. În 1857 autorităţile turce, pentru intensificarea comerțului cu Țările Române, au concesionat construirea portului Constanţa şi a căii ferate Cernavodă-Constanţa companiei engleze „Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd.” Micul sat Küstenge, aflat la granițele Imperiului Otoman, a devenit un vast șantier populat cu ingineri, tehnicieni și muncitori calificați veniți din țările Europei, mulți dintre ei de religie catolică. Oameni evlavioși, aceștia au cerut de la stăpânitorii locului posibilitatea de a-și îndeplini datoriile spirituale într-un loc corespunzător religiei și confesiunii lor.
Purtător de cuvânt al catolicilor era un catolic de naționalitate greacă, pe nume George Riga, originar din Trapezunt, casier al companiei. Nimic mai firesc decât ca acesta să se adreseze călugărilor capucini din regiunea natală. Superiorul capucinilor, pr. Filippo da Bologna, s-a deplasat la Küstenge, a format un comitet parohial și a organizat strângerea de fonduri pentru construirea unui lăcaș de cult. George Riga a obținut de la diriguitorii musulmani un teren și permisiunea de a construi o capelă destinată cultului catolic. În conformitate cu legile musulmame, lăcașul de cult creștin nu putea avea turlă și nici cruce amplasată la exterior. Acest lucru a fost posibil numai după Războiul de Independență și alipirea Dobrogei la patria mamă (1878). Capela catolică de la Constanța a căpătat o mică turlă cu cruce abia în 1886, după încheierea mandatului pr. capucin Castronovo la Constanța.
Încă de la începuturile parohiei, un rol important în susținera preotului și a bisericii l-a avut „comitetul catolic” format din consulii și agenții marilor puteri ale vremii stabiliți la Constanța. Dintre aceștia, îl amintim pe agentul consular austriac Anton Licen și pe consulul francez Anatole Magrin, primul fotograf al Dobrogei, de la care avem și fotografiile pr. Domenico Castronovo și ale capelei catolice.
La 26 aprilie 1886, printr-un decret special al Congregației De Propaganda Fide de la Roma, parohiile din Dobrogea au trecut sub jurisdicția Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. Prefectura Apostolică de Trapezunt a primit în schimbul parohiilor „capucine” cedate o compensație simbolică de 1.000 de franci.
Mons. Ieronim IACOB
