Biserica: Avem nevoie de ea? Care este rolul nostru în Biserică?

Biserica: Avem nevoie de ea?
Care este rolul nostru în Biserică?

Sâmbătă 10 martie, în Sanctuarul fericitului Ieremia din Onești, la ora 20:00 a avut loc primul moment de reflecție și rugăciune. În prima parte a momentului s-a expus tema care a fost următoarea: Biserica: avem nevoie de ea? care este rolul nostru în Biserică? După prezentarea temei care a durat o jumătate de oră, în mijlocul nostru a fost adus în mod solemn Isus din Preasfântul Sacrament care este Capul Bisericii și a urmat o jumătate de oră de Adorație Euharistică. La acest moment de Adorație, ne-am rugat pentru societatea în care trăim și în care Biserică există, de asemenea ne-am rugat pentru Biserică și pentru familie care formează Biserica. Momentul s-a încheiat cu binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament. Iată cateheza:

În zile noastre, tot mai mulți creștini declară că ei cred în Dumnezeu, dar nu vor să audă de Biserică. Poate ați auzit și dumneavoastră această frază care de acum este celebră: Eu cred în Dumnezeu, îl iubesc pe Cristos, dar nu vreau să mai aud de Biserică!

Biserica a început să fie privită ca un lucru învechit, care nu mai este la modă. Biserica a început să fie privită de mulți creștini, chiar catolici, ca o casă veche care nu ne mai poate satisface dorințele și aspirațiile noastre și căutăm o casă nouă, modernă care să ne placă! Și o căutăm în afara Bisericii!

Mulți creștini s-au cam săturat – spun ei – să vină la Biserică și să participe ca la un spectacol plictisitor, fără a putea interveni în mod direct. Adică, venim la Biserică și îl ascultăm pe preot care conduce întreaga liturghie.

Pe lângă aceste nemulțumiri se adaugă și altele cum ar fi: preoți care în loc să trăiască așa cum ar trebui, au început să facă o mulțime de alte lucruri care nu ar trebui făcute de un preot (scandalurile care au ieșit la iveală în anul dedicat preoției… și care sunt cu adevărat oribile și motiv de scandal). Cred că am adus destule argumente pe care unii creștini le folosesc pentru a se scuza că nu mai au nevoie de Biserică.

Oare chiar nu ne putem trăi credința fără Biserică, așa cum afirmă unii creștini? De ce avem nevoie de ea?

Ca să putem răspunde la aceste întrebări – care să recunoaștem, ne macină și pe mulți dintre noi care suntem prezenți aici – este necesar să știm clar: ce este Biserica? Care este rolul ei! Cine a instituit-o? Sunt întrebări fundamentale, la care dacă găsim un răspuns, vom înțelege totul!

Știți… fiecare echipă de fotbal sau formație de muzică, au niște statute, în care este scris clar: care este rolul lor, cum sunt organizate, cine le conduce… Și alte detalii importante.

Ei bine, Biserica are și ea documente și scrieri, care vorbesc despre ea, despre rolul ei și despre crezul ei. În Catehismul Bisericii Catolice, Biserica prezintă pe scurt în ce crede ea, cum a apărut, cine a instituit-o…

Cu privire la instituirea ei, catehismul ne spune:

Domnul Isus a pus început Bisericii sale proclamând Vestea cea Bună, adică venirea Împărăției lui Dumnezeu făgăduită de veacuri în ScripturăPentru a împlini voința Tatălui, Cristos a inaugurat Împărăția Cerurilor pe pământ. Biserica este Împărăția lui Cristos prezentă deja în mister…(CBC 763).

Izvorul și începutul Împărăției este mica turmă a celor pe care Isus i-a chemat în jurul său și al căror păstor este El însuși. Pe cei pe care i-a chemat în jurul Său, i-a învățat un nou mod de a acționa, dar și o rugăciune proprie (CBC 764).

Dar Biserica s-a născut în primul rând din dăruirea totală a lui Cristos pentru mântuirea noastră, anticipată în instituirea Euharistiei și realizată pe Cruce (CBC 766).

Totul a început când Isus, umblând pe străzile Ierusalimului, Nazaretului, ale orașului Cafarnaum sau ale altor orașe și sate din timpul său, le vorbea mulțimii care îl urmau despre Împărăția lui Dumnezeu. Aici sunt bazele, temelia. Însă Biserica s-a născut în primul rând din dăruirea totală a lui Cristos pentru mântuirea noastră, anticipată în instituirea Euharistiei și realizată pe Cruce (CBC 766). Adică, Biserica a început să existe într-un mod mai concret, atunci când la Cina cea de taină, Cristos a instituit Euharistia și ne-a lăsat în acest sacrament, adevăratul Trup și Sânge al său. Fără Euharistie nu poate exista Biserica! Începutul și creșterea Bisericii sunt semnificate prin sângele și apa care ies din coasta străpunsă a lui Isus răstignit (LG 3). Căci din coasta lui Cristos mort pe cruce s-a născut  sacramentul admirabil al întregii Biserici (SC 5)După cum Eva a fost creată din coasta lui Adam care dormea, tot astfel Biserica s-a născut din inima străpunsă a lui Cristos mort pe cruce(CBC 766).

Vă aduceți aminte din primele pagini ale Sfintei Scripturii, cum Dumnezeu a creat-o pe Eva? Adam dormea, – de fapt Dumnezeu l-a a adormit; a trimis asupra lui un somn adânc –  iar Dumnezeu a luat o coastă din Adam și a creat-o pe Eva. Ei bine, Biserica a fost creată, dacă putem să spunem așa, din coasta lui Isus străpunsă de o suliță. Biserica a început să existe într-un mod și mai concret după Învierea lui Isus din morți, atunci când Isus cel înviat l-a trimis pe Duhul Sfânt asupra apostolilor care erau adunați la Ierusalim împreună cu Fecioara Maria. De fapt, această ziuă a Rusaliilor este ziua de naștere oficială a Bisericii. În această zi, ne spune cartea Faptele Apostolilor Biserica s-a îmbogățit ca număr cu 3000 de persoane. În această zi a Rusaliilor, Apostolii au uitat de frică și au început să-l vestească pe Cristos cel mort și înviat. Și atât de emoționant și plin de convingere este discursul sfântului Petru…

Începând cu această zi a Rusaliilor, Biserica nu mai este o comunitate mică care era formată de cei care îl urmau mai îndeaproape pe Isus (cum sunt apostolii). Biserica a devenit mare! Și era nevoie de cineva care să mențină ordinea și să păstreze nealterată învățătura lui Cristos, care nu mai era prezent în mod fizic în mijlocul lor. La toate acestea Cristos, s-a gândit de mai înainte!. Cristos este capul Bisericii, este șeful Bisericii (dacă vrem să folosim un termen mai actual). Cristos în mod invizibil conduce Biserica sa. Însă noi oamenii, avem nevoie să vedem, să pipăim pentru a ne convinge și pentru a crede. De acea cât timp era prezent în mod fizic în mijlocul ucenicilor, Isus a ales pe câțiva dintre apostoli și i-a numit responsabili. Vă aduceți aminte ce i-a spus Isus lui Petru? Tu ești Petru și pe această piatră, voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui. Așadar, Cristos îl pune pe apostolul Petru să conducă Biserica în numele Lui dar Cristos rămâne capul. Apostolul Petru, este pus să vegheze și asupra tuturor celorlalți apostoli. Așadar în Biserică încă de la început a existat o ierarhie.

Poate însă să apară o întrebare: Apostolul Petru a murit, la fel și ceilalți apostoli; oare o dată cu moartea lor nu s-a terminat totul? Cum a ajuns până în zilele noastre Biserica așa cum se prezintă ea?

Poate vă aduceți aminte mai ales din scrisorile sfântului Paul, cum acesta a instituit o mulțime de comunități, iar în fruntea acestor comunități a numit episcopi care au fost instituiți prin impunerea mâinilor. Episcopii sunt urmașii Apostolilor! Papa este urmașul Apostolului Petru! Așadar puterea pe care Domnul Isus acordat-o Apostolilor, a fost transmisă mai departe prin impunerea mâinilor și a ajuns până în zilele noastre. Poate ați văzut că atunci când este hirotonit un diacon, un preot sau un episcop, cel care hirotonește (întotdeauna este episcopul) impune mâinile asupra capului celui hirotonit. Ați văzut cum episcopul pune mâinile asupra capului preotului.

Așadar, am ajuns la ierarhia Bisericii: episcop (papa), preot, diacon și apoi credincioșii laici, care atenție, sunt la fel de importanți ca episcopul, preotul și diaconul. Există o ierarhie, dar toți formăm Biserica! Biserica nu este această clădire, Biserica suntem noi! Biserica nu poate exista fără episcop și preot – pentru ca nu ar mai exista Euharistia care dă viață Bisericii. În același timp, nu poate exista Biserică fără credincioșii laici. Există o ierarhie, dar însă toți formăm Biserica! Ne completăm unul pe altul și suntem uniți de același cap: Cristos! Ierarhia Bisericii nu există pentru a domina, a supune, dar există pentru a sluji asemenea lui Cristos. Așadar, episcopul, preotul și diaconul sunt slujitori, sunt dăruiți slujirii. Credinciosul laic – care să recunoaștem, este cel mai numeros în Biserică – are o importanță deosebită. Papa Pius al XII-lea ne spune următoarele: credincioșii laici se află în prima linie a vieții Bisericii; prin ei Biserica este principiul vital al societății. De aceea, ei mai ales trebuie să aibă o conștiință tot mai clară nu numai că aparțin Bisericii, dar că sunt Biserica – comunitatea credincioșilor pe pământ, sub călăuzirea capului unic, Papa, și a episcopilor în comuniune cu el. Ei sunt Biserica (adică credincioșii laici) (CBC ). Iar papa Ioan Paul al II-lea ne spune: În comunitățile bisericești acțiunea laicilor este atât de necesară încât fără ea de cele mai multe ori apostolatul păstorilor nu poate avea efect deplin (CBC 900).

Sacramentul Botezului este poarta de intrare în Biserică. Prin Botez noi devenim membri ai Bisericii, chiar mai mult; devenim Biserica! În Biserică fiecare dintre noi are un rol important. Episcopul, preotul și diaconul au rolul de a învăța și a conduce poporul lui Dumnezeu. Credincioșii laici au rolul de a trăi viața lor în societate conform cu învățătura evangheliei. Atenție acest rol îl au și episcopii, preoții și diaconii! Și ei trebuie să trăiască conform învățăturii evangheliei. Nimeni nu este mai presus de Evanghelie! Nu toți putem fi episcopi, preoți sau persoane consacrate! Însă toți trebuie să trăim mesajul evangheliei! Episcopul și Preotul nu pot ajunge peste tot; de exemplu în familie sau la locul de muncă. Preotul predică de la amvonul din biserică, însă credinciosul laic trebuie să predice acolo unde își petrece majoritatea timpului: acasă în familie și la locul de muncă. Iar predica credinciosului laic trebuie să fie în primul rând prin comportament iar apoi prin cuvinte. Familia este locul unde părinții au rolul de a învăța copii credința creștină. Familia este prima biserică. În familie sunt învățate primele noțiuni despre credința. Așadar, familia este foarte importantă în Biserică. Și poate ați observat că astăzi mai mult ca oricând, familia este atacată din ce în ce mai mult. Se încearcă ca familia să fie distrusă ( ex: divorț, avort…). Dacă familia este distrusă, Biserica este rănită.

Familie devino ceea ce ești; este tema acestor ani dedicați familiei! Adică: familie devino prima Biserică în care copii îl cunosc pe Dumnezeu și sunt inițiați în credință, sunt învățați să fie oameni cinstiți și cu bune moravuri! Familia, este viitorul unei societăți sănătoase, familia este viitorul Bisericii.

Poate veți rămâne scandalizați sau dezamăgiți de anumite persoane din Biserică. Însă nu uitați: noi nu venim la Biserică pentru nimeni altul decât pentru Cristos!

Revin la întrebarea de la început: avem nevoie de Biserica?

Eu spun Da, avem nevoie deoarece noi suntem Biserica! Dacă vrem să mergem pe urmele lui Cristos, atunci este necesar să facem aceasta în interiorul Bisericii și împreună cu Biserica! În afara Bisericii există riscul să pierdem calea cea dreaptă care duce la Cristos. În Biserică calea este sigură!

Pace și Bine!

Fr. Marian-Mihai Hușanu O.F.M. Cap.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.