Duminica a III-a din Advent
A ne bucura mereu în Domnul
Duminica a treia din Advent se numeşte “Gaudete”, pentru că răsună această invitaţie de a ne bucura, de ne bucura mereu în Domnul. Ne apropiem de Crăciun şi imperativul este acela de a începe să ne bucurăm pentru acest lucru extraordinar care este întruparea lui Dumnezeu în umanitatea noastră.
Totuşi, nu este întotdeauna uşor să ne acordăm cu invitaţia de a ne bucura, pentru că este un sentiment pe care, dacă nu-l avem, nu-l putem simula atât de mult. Aşadar, este foarte preţioasă întrebarea pe care o vom asculta în evanghelie, unde mulţimile îl întreabă pe Ioan Botezătorul: “Ce trebuie să facem?”. Şi Ioan dă sfaturi cam tuturor, care ar putea într-adevăr să fie indicaţii preţioase şi pentru noi, pentru a ne îndrepta spre bucurie, de exemplu dacă am pierdut-o. Ioan spune: “Împărţiţi ceea ce aveţi. Aveţi două lucruri: daţi unul altora”. Altora le spune: “Nu cereţi nimic, nu pretindeţi, nu trăiţi în aşteptarea unor lucruri care nu vor veni niciodată”. Şi altora le spune: “Nu profitaţi de rolul vostru, nu-i trataţi rău pe ceilalţi, ci folosiţi bine ceea ce aveţi”.
Toate sunt sfaturi aparent foarte distante de ceea ce noi am numi o bucurie, o fericire. Şi totuşi, probabil că tocmai de aici trebuie să repornim. Dacă bucuria nu o avem sau uneori o pierdem, drumul pentru a o regăsi este mereu acela de a reîncepe să facem lucruri mici, care ne repun în echilibru cu noi înşine, cu ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit, şi cu alţii. Atunci vine Duhul Sfânt şi focul, aşa cum promite Ioan Botezătorul, adică atunci vine bucuria: când noi repunem viaţa noastră în ordine şi reîncepem s-o trăim conform acelora care sunt exigenţele sale principale. Ba chiar, există această promisiune: că Domnul va revoca a ta condamnare şi îi va risipi pe duşmanii tăi.
Dacă noi reîncepem să facem ceea ce este bine, ceea ce este drept, ceea ce ne aşteaptă, acesta este drumul care ne poate conduce după aceea să redescoperim şi bucuria de a trăi şi de a aştepta venirea Domnului.
Roberto Pasolini
(După L’Osservatore Romano, 14 decembrie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: www.ercis.ro
