Norme cu privire la Acordarea Indulgenţei în timpul Jubileului Ordinar al anului 2025 convocat de Sanctitatea Sa Papa Francisc
„Acum a venit timpul unui nou Jubileu, în care să deschidem larg iarăşi Poarta Sfântă pentru a oferi experienţa vie a iubirii lui Dumnezeu” (Spes non confundit, 6). În bula de convocare a Jubileului Ordinar din 2025, Sfântul Părinte, în momentul istoric actual în care, „uitucă a dramelor din trecut, omenirea este supusă la o nouă şi dificilă încercare care vede atâtea populaţii oprimate de brutalitatea violenţei” (Spes non confundit, 8), îi cheamă pe toţi creştinii să devină pelerini ai speranţei. Aceasta este o virtute de redescoperit în semnele timpurilor, care, cuprinzând „dorinţa inimii umane, care are nevoie de prezenţa mântuitoare a lui Dumnezeu, cer să fie transformate în semne de speranţă” (Spes non confundit, 7), care va trebui să fie luată mai ales în harul lui Dumnezeu şi în plinătatea milostivirii sale.
Deja în bula de convocare a Jubileului Extraordinar al Milostivirii din 2015, Papa Francisc sublinia cât de mult indulgenţa dobândise în acel context „o importanţă deosebită” (Misericordiae vultus, 22), deoarece milostivirea lui Dumnezeu „devine indulgenţă a Tatălui care, prin Mireasa lui Cristos, ajunge la păcătosul iertat şi îl eliberează de orice reziduu al consecinţei păcatului” (ibid.). În mod asemănător, astăzi Sfântul Părinte declară că darul indulgenţei „permite să descoperim cât de nelimitată este milostivirea lui Dumnezeu. Nu este o întâmplare că în antichitate termenul «milostivire» era interschimbabil cu acela de «indulgenţă», tocmai pentru că el vrea să exprime plinătatea iertării lui Dumnezeu care nu are graniţe” (Spes non confundit, 23). Aşadar, indulgenţa este un har jubiliar.
Prin urmare, şi cu ocazia Jubileului Ordinar din 2025, prin voinţa Suveranului Pontif, acest „Tribunal de Milostivire”, căruia îi revine să dispună tot ceea ce se referă la acordarea şi folosirea indulgenţei, vrea să impulsioneze sufletele credincioşilor să dorească şi să alimenteze dorinţa pioasă de a obţine indulgenţa ca dar de har, propriu şi special al fiecărui An Sfânt şi stabileşte următoarele prescrieri, aşa încât credincioşii să poată beneficia de „dispoziţii pentru a putea obţine şi a face efectivă practica Indulgenţei Jubiliare” (Spes non confundit, 23).
În timpul Jubileului Ordinar din 2025 rămâne în vigoare orice altă acordare de indulgenţă. Toţi credincioşii cu adevărat căiţi, excluzând orice alipire de păcat (cf. Enchiridion Indulgentiarum, IV ed., norm. 20, § 1), şi mişcaţi de spirit de caritate şi care, în decursul Anului Sfânt, purificaţi prin sacramentul Pocăinţei şi întăriţi de Sfânta Împărtăşanie, se vor ruga după intenţiile Suveranului Pontif, din comoara Bisericii vor putea obţine indulgenţa foarte deplină, iertarea păcatelor lor, care poate să fie aplicată sufletelor din purgator în formă de ajutor:
I. În pelerinajele sacre
Credincioşii, pelerini ai speranţei, vor putea obţine Indulgenţa jubiliară acordată de Sfântul Părinte dacă vor întreprinde un pelerinaj pios:
– spre orice loc sacru jubiliar: acolo participând cu evlavie la Sfânta Liturghie (de fiecare dată când o permit normele liturgice se va putea recurge înainte de toate la Liturghia proprie pentru Jubileu sau la Liturghia votivă: pentru reconciliere, pentru iertarea păcatelor, pentru a cere virtutea carităţii şi pentru înţelegerea popoarelor); la o Liturghie rituală pentru conferirea sacramentelor iniţierii creştine sau Ungerea Bolnavilor; la celebrarea cuvântului lui Dumnezeu; la Liturgia Orelor (oficiul lecturilor, laude, vespere); la Via Crucis; la Rozariul marian; la imnul Akathistos; la o celebrare penitenţială, care să se termine cu spovezile individuale ale celor prezenţi, aşa cum este stabilit în Ritualul Pocăinţei (forma a II-a);
– în Roma: la cel puţin una dintre cele patru bazilici papale majore, „Sfântul Petru” în Vatican, „Preasfântul Mântuitor” în Lateran, „Santa Maria Maggiore”, „Sfântul Paul din afara zidurilor”;
– în Ţara Sfântă: la cel puţin una dintre cele trei bazilici: a Sfântului Mormânt în Ierusalim, a Naşterii în Betleem, a Bunei Vestiri în Nazaret;
– în alte circumscripţii ecleziastice: la catedrală sau alte biserici şi locuri sacre desemnate de ordinariul locului. Episcopii vor ţine cont de necesităţile credincioşilor, precum şi de însăşi oportunitatea de a menţine intactă semnificaţia pelerinajului cu toată forţa sa simbolică, aptă să manifeste nevoia arzătoare de convertire şi de reconciliere;
II. În vizitele pioase la locurile sacre
De asemenea, credincioşii vor putea obţine Indulgenţa jubiliară dacă, individual sau în grup, vor vizita cu evlavie orice loc jubiliar şi acolo, pentru o perioadă corespunzătoare de timp, se vor întreţine în adoraţie euharistică şi în meditaţie, încheind cu Tatăl nostru, Mărturisirea de credinţă în orice formă legitimă şi invocaţii către Maria, Născătoare de Dumnezeu, pentru ca în acest An Sfânt toţi „vor putea experimenta apropierea celei mai afectuoase dintre mame, care nu-i abandonează niciodată pe fiii săi” (Spes non confundit, 24).
În ocazia deosebită a Anului jubiliar se vor putea vizita, în afară de locurile însemnate de pelerinaj amintite mai sus, şi aceste alte locuri sacre în aceleaşi condiţii:
– în Roma: Bazilica „Santa Croce in Gerusalemme”, Bazilica „San Lorenzo al Verano”, Bazilica „San Sebastiano” (se recomandă cu căldură vizita evlavioasă numită „a celor şapte biserici”, atât de îndrăgită de Sfântul Filip Neri), Sanctuarul „Divino Amore”, Biserica „Santo Spirito in Sassia”, Biserica „San Paolo ale Tre Fontane”, loc al martiriului apostolului, catacombele creştine; bisericile de pe drumurile jubiliare dedicate respectiv lui Iter Europaeum şi bisericile dedicate femeilor Patroane ale Europei şi Învăţători ai Bisericii (Bazilica „Santa Maria sopra Minerva”, „Santa Brigida a Campo de’ Fiori”, Biserica „Santa Maria della Vittoria”, Biserica „Trinità dei Monti”, Bazilica „Santa Cecilia a Trastevere”, Bazilica „Sant’Agostino in Campo Marzio”);
– în alte locuri din lume: cele două bazilici papale minore din Asisi, „Sfântul Francisc” şi „Sfânta Maria a Îngerilor”; bazilicile pontificale a Sfintei Fecioare Maria din Loreto, a Sfintei Fecioare Maria din Pompei, a „Sfântului Anton” din Padova; orice bazilică minoră, catedrală, con-catedrală, sanctuar marian, precum şi, pentru utilitatea credincioşilor, orice biserică însemnată sau sanctuar desemnat de fiecare episcop diecezan sau eparhial, precum şi sanctuare naţionale sau internaţionale, „locuri sfinte de primire şi spaţii privilegiate pentru a genera speranţă” (Spes non confundit, 24), indicate de Conferinţele Episcopale.
Credincioşii cu adevărat căiţi care nu vor putea participa la celebrările solemne, la pelerinaje şi la vizitele pioase din motive grave (cum sunt înainte de toate călugăriţele şi călugării din claustrare, bătrânii, bolnavii, deţinuţii, precum şi cei care, în spital sau în alte locuri de îngrijire, prestează slujire continuă faţă de bolnavi), vor obţine Indulgenţa jubiliară, sub aceleaşi condiţii dacă, uniţi în spirit cu credincioşi care sunt prezenţi, îndeosebi în momentele în care cuvintele Suveranului Pontif sau ale episcopilor diecezani vor fi transmise prin mijloacele de comunicare, vor recita în propria casă sau acolo unde îi reţine impedimentul (de exemplu în capela mănăstirii, a spitalului, a casei de îngrijire, a închisorii…) Tatăl nostru, Mărturisirea de credinţă în orice formă legitimă şi alte rugăciuni conforme cu finalităţile Anului Sfânt, oferind suferinţele lor sau greutăţile din propria viaţă;
III. În faptele de milostenie şi de pocăinţă
În afară de asta, credincioşii vor putea obţine Indulgenţa jubiliară dacă, având suflet evlavios, vor participa la misiunile populare, la exerciţii spirituale sau la întâlniri de formare despre textele Conciliului Vatican II şi ale Catehismului Bisericii Catolice, care trebuie ţinute într-o biserică sau alt loc adaptat, după intenţia Sfântului Părinte.
În pofida normei conform căreia se poate obţine o singură Indulgenţă plenară pe zi (cf. Enchiridion Indulgentiarum, IV ed., norm. 18, § 1), credincioşii care vor fi făcut actul de caritate în favoarea sufletelor din purgator, dacă se vor apropia legitim de sacramentul Împărtăşaniei a doua oară în aceeaşi zi, vor putea obţine de două ori în aceeaşi zi Indulgenţa plenară, aplicabilă numai răposaţilor (se înţelege în cadrul unei celebrări euharistice; cf. can. 917 şi Comisia Pontificală pentru interpretarea autentică a CIC, Responsa ad dubia, 1, 11 iulie 1984). Prin această dublă ofrandă, se face un lăudabil exerciţiu de caritate supranaturală, prin acea legătură cu care sunt uniţi în Trupul mistic al lui Cristos credincioşii care încă peregrinează pe pământ, împreună cu aceia care deja au terminat drumul lor, în virtutea faptului că „indulgenţa jubiliară, în virtutea rugăciunii, este destinată în mod deosebit celor care ne-au precedat, ca să obţină milostivire deplină” (Spes non confudit, 22).
Dar, în mod mai special, chiar „în Anul Jubiliar vom fi chemaţi să fim semne tangibile de speranţă pentru atâţia fraţi şi surori care trăiesc în condiţii de durere” (Spes non confundit, 10): prin urmare, indulgenţa este anexată şi de faptele de milostenie şi de pocăinţă, cu care se mărturiseşte convertirea întreprinsă. Credincioşii, urmând exemplul şi mandatul lui Cristos, să fie stimulaţi să facă mai frecvent fapte de caritate sau milostivire, îndeosebi în slujba acelor fraţi care sunt apăsaţi de diferite necesităţi. Mai precis, să redescopere „faptele de milostenie trupească: a da de mâncare celor înfometaţi, a da de băut celor însetaţi, a îmbrăca pe cei goi, a primi pe străini, a asista pe bolnavi, a vizita pe cei închişi, a îngropa pe cei morţi” (Misericordiae vultus, 15) şi să redescopere de asemenea „faptele de milostenie spirituală: a sfătui pe cei îndoielnici, a învăţa pe neştiutori, a avertiza pe păcătoşi, a mângâia pe cei mâhniţi, a ierta ofensele, a suporta cu răbdare persoanele deranjante, a-l ruga pe Dumnezeu pentru vii şi pentru morţi” (ibid.).
În acelaşi mod, credincioşii vor putea obţine Indulgenţa jubiliară dacă vor merge să viziteze pentru un timp corespunzător pe fraţii care se află în necesitate sau dificultate (bolnavi, deţinuţi, bătrâni aflaţi în singurătate, abili în mod diferit…), ca şi cum ar face un pelerinaj spre Cristos prezent în ei (cf. Mt 25,34-36) şi respectând obişnuitele condiţii spirituale, sacramentale şi de rugăciune. Credincioşii, fără îndoială, vor putea repeta aceste vizite în cursul Anului Sfânt, dobândind în fiecare dintre ele indulgenţa plenară, şi zilnic.
Indulgenţa plenară jubiliară va putea să fie obţinută şi prin iniţiative care să realizeze în mod concret şi generos spiritul penitenţial care este ca sufletul jubileului, redescoperind îndeosebi valoarea penitenţială a zilei de vineri: abţinându-se, în spirit de pocăinţă, cel puţin în timpul unei zile de la distrageri nesemnificative (reale, dar şi virtuale, induse de exemplu de mass-media şi de social network) şi de consumuri superflue (de exemplu, postind sau practicând abstinenţa conform normelor generale ale Bisericii şi specificărilor episcopilor), precum şi donând o sumă proporţionată de bani săracilor; susţinând opere cu caracter religios sau social, în special în favoarea apărării şi ocrotirii vieţii în fiecare fază a sa şi a calităţii însăşi a vieţii, a copilăriei abandonate, a tineretului aflat în dificultăţi, a bătrânilor nevoiaşi sau singuri, a migranţilor din diferitele ţări „care părăsesc ţara lor în căutarea unei vieţi mai bune pentru ei înşişi şi pentru familiile lor” (Spes non confundit, 13); dedicând o parte corespunzătoare din propriul timp liber pentru activităţi de voluntariat, care îmbracă interes pentru comunitate sau pentru alte forme asemănătoare de angajare personală.
Toţi episcopii diecezani sau eparhiali şi cei care în drept sunt echivalaţi lor, în ziua cea mai oportună a acestui timp jubiliar, cu ocazia celebrării principale în catedrală şi în fiecare din bisericile jubiliare, vor putea împărţi Binecuvântarea Papală cu indulgenţa plenară anexată, care poate fi dobândită de toţi credincioşii care vor primi această Binecuvântare sub condiţiile obişnuite.
Pentru ca accesul la sacramentul Pocăinţei şi la obţinerea iertării divine prin puterea cheilor să fie facilitată din punct de vedere pastoral, ordinariii locali sunt invitaţi să acorde canonicilor şi preoţilor, care în catedrale şi în bisericile desemnate pentru Anul Sfânt vor putea asculta spovezile credincioşilor, facultăţile în mod limitat la forul intern, despre care vorbesc, pentru credincioşii din Bisericile orientale, can. 728 § 2 din CCEO, şi în cazul unei eventuale rezervări, cele pentru can. 727, fiind excluse, cum este evident, cazurile despre care vorbeşte can. 728 § 1; în timp ce pentru credincioşii din Biserica latină, facultăţile despre care vorbeşte can. 508 § 1 din CIC.
În această privinţă, această Penitenţiarie îndeamnă pe toţi preoţii să ofere cu disponibilitate şi dăruire generoasă de sine cea mai amplă posibilitate credincioşilor să se folosească de mijloacele mântuirii, adoptând şi publicând orare pentru spovezi, în acord cu parohii sau rectorii bisericilor limitrofe, fiind prezenţi în confesional, programând celebrări penitenţiale cu ritmicitate fixă şi frecventă, oferind şi cea mai amplă disponibilitate de preoţi care, datorită faptului că au ajuns la limite de vârstă, sunt privaţi de sarcini pastorale definite. În funcţie de posibilităţi, să se amintească de asemenea, în conformitate cu motu proprio Misericordia Dei, oportunitatea pastorală de a asculta spovezile şi în timpul celebrării Sfintei Liturghii.
Pentru a uşura misiunea duhovnicilor, Penitenţiaria Apostolică, prin mandatul Sfântului Părinte, dispune ca preoţii care vor însoţi sau se vor uni la pelerinajele jubiliare în afara propriei dieceze pot să se folosească de aceleaşi facultăţi cu care au fost înzestraţi în propria dieceză de către autoritatea legitimă. Apoi vor fi conferite facultăţi speciale de către această Penitenţiarie Apostolică penitenţiarilor din bazilicile papale romane, canonicilor penitenţiari sau penitenţiarilor diecezani instituiţi în fiecare circumscripţie ecleziastică.
Duhovnicii, după ce i-au instruit cu iubire pe credincioşi cu privire la gravitatea păcatelor la care este anexată o rezervare sau o cenzură, vor determina, cu caritate pastorală, cu pocăinţe sacramentale corespunzătoare, aşa încât să-i conducă la o corectare stabilă cât mai curând posibil şi, în funcţie de natura cazurilor, să-i invite la repararea eventualelor scandaluri şi daune.
În sfârşit, Penitenţiaria îi invită cu căldură pe episcopi, ca deţinători ai triplei munus de a învăţa, de a conduce şi de a sfinţi, să aibă grijă să explice clar dispoziţiile şi principiile propuse aici pentru sfinţirea credincioşilor, ţinând cont în mod deosebit de circumstanţele de loc, de cultură şi de tradiţii. O cateheză adaptată la caracteristicile socio-culturală ale fiecărui popor va putea propune în manieră eficace evanghelia şi ansamblul mesajului creştin, înrădăcinând mai profund în inimi dorinţa de acest dar unic, obţinut în virtutea medierii Bisericii.
Decretul prezent are validitate pentru întregul Jubileu Ordinar din 2025, în pofida oricărei dispoziţii contrare.
Dat la Roma, din sediul Penitenţiariei Apostolice, la 13 mai 2024, comemorarea Sfintei Fecioare Maria de la Fatima.
Cardinal Angelo De Donatis
Penitenţiar major
ES Monsenior Krysztof Nykiel
Regent
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: www.ercis.ro
