Jubileul lucrătorilor sanitari în sărbătoarea Sfântului evanghelist Luca, sub îndrumarea fratelui Ieremia Valahul
Lucrători sanitari din Dieceza de Iaşi s-au reunit sâmbătă, 18 octombrie 2025, în pelerinaj la Sanctuarul „Fericitul Ieremia Valahul” din Oneşti, pentru a marca Jubileul dedicat lor, eveniment de a cărui organizare s-a ocupat Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară.
Pentru lucrătorii sanitari, ziua de 18 octombrie 2025, sărbătoarea Sfântului Luca, medic şi evanghelist, a devenit o zi memorabilă pentru Anul Jubiliar pe care îl trăim.
În zorii acestei zile de sâmbătă, lucrătorii sanitari însoţiţi de păstorii lor, pornind din mai multe oraşe din zona Moldovei, din Iaşi, Roman, Bacău şi din Oneşti, au lăsat deoparte halatele, ustensilele şi uniformele medicale pentru a îmbrăca haina umilă a pelerinului în căutarea speranţei.
Nu, nu şi-au dat demisia, nici nu au abandonat locul de veghe de la căpătâiului bolnavului, dar au avut o programare la o consultaţie: la specialistul suprem. A venit momentul ca şi ei să meargă la medicul medicilor, la tămăduitorul sufletelor tuturor sanitari ori bolnavi deopotrivă. L-au găsit la Sanctuarul Diecezan „Fericitul Ieremia” de la Oneşti, ca pelerini ai speranţei.
Animaţi de exemplul sfântului patron: evanghelistul Luca, precum şi de cel al fratelui Ieremia Valahul, s-au îndreptat spre sanctuar pentru a sărbători la nivel diecezan Jubileul Lucrătorilor Sanitari.
Au fost momente frumoase, de regăsire umană, de rugăciune şi comuniune, dar şi de reînnoire spirituală, de vindecare a sufletului, ori de încărcare cu resurse şi energii noi, pentru a putea apoi purta mângâiere şi speranţă către spitalele, clinicile, cabinetele noastre, unde Cristos se ascunde în persoana bolnavului pentru a obţine caritatea şi profesionalismul nostru, pentru a ne întâlni pe fiecare în cotidianul activităţilor noastre.
Am fost primiţi cu multă căldură de fraţii capucini care ne-au ajutat să înţelegem valoarea pelerinajului, însemnătatea indulgenţei, ne-au oferit formare şi ne-au însoţi pe drumul scurt, dar lung al călătoriei de la minte la inimă, parcurs în care şi la capătul căruia este mereu prezent Dumnezeu cu iubirea şi milostivirea sa.
Sacramentul reconcilierii, rugăciunea şi Liturghia au fost terapiile prin care noi, lucrătorii sanitari, ne-am redobândit vindecarea sufletului, a minţii şi a inimii, pentru ca apoi în pace şi senini să putem deveni adevăraţi pelerini ai speranţei către patul de suferinţă al bolnavilor noştri. Ca „extrabonus” am dobândit indulgenţa plenară, acest exces de bunătate dumnezeiască….
Adoraţia euharistică a fost momentul de final al pelerinajului nostru, urmând ca apoi să ne îndreptăm fiecare spre casele noastre revigoraţi sau chiar resuscitaţi de harurile minunate primite.
Comunitatea lucrătorilor sanitari din Roman
