Tradiția franciscană ne spune că acest crucifix, păstrat azi în bazilica Sf. Clara din Assisi, este același care i-a vorbit lui Francisc la începutul convertirii sale, îndemnându-l să repare casa Domnului (FF: 593). Este vorba despre o pictură pe pânză lipită pe lemn, asemănătoare altor asemenea cruci răspândite prin centrul și sudul Italiei, de factură orientală, datând din jurul anului 1100, de autor necunoscut (unii autori susțin proveniența sârbă, alții pe cea siriacă a modelului iconografic). Cert este că în perioada iconoclastă (726-843) a bisericii bizantine, mulți monahi iconografi, adversari ai noii erezii, s-au refugiat în sudul Italiei, creând adevărate școli de pictat icoane, confirmare stând în acest sens fiind o bogată serie de mărturii arhitecturale și iconografice ale vremii; de altfel, stilul bizantin era comun în Italia central-meridională înainte de Cimabue și Giotto.

Crucifixul este dominat de chipul luminos al Celui Răstignit, reprezentat în același timp rănit, dar și puternic. Este icoana lui Christus triumphants, icoana Crucii Biruitoare, a victoriei vieții asupra morții.

Deasupra aureolei găsim scris în latină IHS NAZARE REX IUDEORU (Isus nazarineanul, regele iudeilor, așa numitul titulus crucis). În partea de sus a crucii, deasupra inscripției, este reprezentată într-un cerc ascensiunea la Cer a celui Înviat, cu mulțimea corurilor de îngeri ce preamăresc acest eveniment, iar la extremitate superioară,într-un semicerc deschis infinitului, este pictată o mână binecuvântând, mâna Tatălui ce-și primește Fiul la dreapta sa.

La extremitățile celor două brațe sunt reprezentați câte trei îngeri, martori, mesageri și adoratori ai misterului reprezentat, iar poziția mâinilor lor ne indică faptul că discutau despre acel eveniment extraordinar și par să invite pe observator să se minuneze împreună cu ei în fața acestui mare mister.

Sub brațe, la dreapta și la stânga trupului, găsim așa numitul grup al martorilor majori ai răstignirii și morții lui Isus pe cruce, doi la stânga și trei la dreapta celui care privește. Este vorba  (la stânga) despre Preasfânta Fecioară Maria și de sf. Ioan, ucenicul preaiubit, cel căruia Isus muribund i-a încredințat-o pe mama sa; în dreapta, sunt reprezentați alte trei personaje. Studiile spun că este vorba despre Maria Magdalena, cea căreia i s-a arătat pentru prima oară, Cel Înviat, Maria lui Cleopa, mama lui Iacob cel mic și a lui Iosif și Centurionul, care pare să dea mărturie: Acesta este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu! De altfel numele acestor martori majori sunt inscripționate sub figurile fiecăruia. Tot în grupul martorilor majori, dar mult mai mici, sunt alte două personaje, pe care tradiția și studiile le identifică a fi: la stânga, soldatul Longinus, cel care a străpuns coasta lui Isus și din care a curs sânge și apă, iar în dreapta soldatul Stephaton, cel care i-a întins lui Isus, înfipt într-un băț, buretele îmbibat în fiere și oțet.

La picioarele crucii, în partea sa de jos, găsim șase figuri, din care doar două se mai pot distinge bine, restul fiind destul de șterse, probabil și de numeroasele atingeri și săruturi la persoanelor ce s-au închinat în fața acestei cruci de-a lungul timpului, pe care studiile și tradiția îi identifică cu sfinții patroni ai Umbriei: Sf. Ioan apostolul, sf. Mihail arhanghelul, sf. Rufino, sf. Ioan Botezătorul, sf. Petru și sf. Paul.

Datorită încărcăturii sale istorice și simbolice, imaginea crucifixului de la Sf. Damian este dragă franciscanilor de pretutindeni pentru că reprezintă pentru ei tot ceea ce a reprezentat și pentru sf. Francisc, este moștenirea lor de fapt și de drept: Eu mi-am făcut partea; pe a voastră, să v-o arate Cristos (FF: 1239). Este pentru franciscani și o invitație să privească întotdeauna la Cristos, ai cărui privire este ațintită asupra fiecăruia, o invitație la a avea pe buze tot timpul întrebarea: Doamne, ce vrei ca eu să fac?

Rugăciune în fața Celui Răstignit

Preaînalte și slăvite Doamne,
străpunge întunericul inimii mele,
dăruiește-mi credință dreaptă, speranță sigură
și dragoste desăvârșită,
înțelepciune și cunoaștere dă-mi, Doamne,
ca să împlinesc sfânta și adevărata ta poruncă.

Absorbeat

Te rog, Doamne,
ca arzătoarea și dulcea forță a iubirii Tale
să-mi răpească mintea mea
de la tot ce există sub soare, pentru ca astfel
să pot muri din iubire față de iubirea Ta,
așa cum și Tu ai crezut de cuviință
să mori din iubire față de iubirea mea!