MARTIRII REVOLUŢIEI FRANCEZE

18 AUGUST

MARTIRII REVOLUŢIEI FRANCEZE
(1794)

JEAN-LOUIS LOIR, născut la Besançon pe 11 martie 1720; s-a făcut capucin la Lione în mai 1740 şi aici și-a petrecut viaţa până în 1767. În anul 1791 conventele religioase au fost suprimate, iar el s-a retras la Précord în casa rudelor. Pe 30 mai 1793 a fost închis, ca preot refractar, şi dus la Moulins. Transportat cu alţi preoţi la Rochefort, a fost îngrămădit pe o mică navă folosită ca un câmp de concentrare, la sfârşitul lui aprilie 1793, şi, printre suferinţe nemaiauzite, pe 19 mai 1794 şia dat duhul, primul dintre cei 22 de capucini.

PROTASIU BOURDON s-a născut pe 3 aprilie 1747 la Séez (Orne), fiind capucin în 1767 la Bayeux. Consacrat preot în 1775, a fost arestat la Rouen pe 10 aprilie 1793. A murit de tifos în noaptea dintre 23 şi 24 august.

FRANCISC FRANÇOIS (Sebastian) s-a născut la Nancy pe 17 ianuarie 1749. Pe 24 ianuarie 1768 s-a făcut capucin în conventul Saint-Michel. În anii 1778-1789 a lucrat pastoral în multe parohii ale diecezei de Metz. Pe 9 noiembrie 1793 a fost trimis ca prizonier la Nancy. A fost condamnat şi transportat la Rochefort unde a sosit pe 28 aprilie 1794. Pe corabia morţii, pe 10 august 1794, a fost găsit mort cu braţele în formă de cruce şi cu ochii ridicaţi spre cer.

Aceşti trei capucini au fost beatificaţi ca martiri de fer. Ioan Paul al II-lea pe 1 octombrie 1995.