8 NOIEMBRIE
Fericitul Ioan Duns Scotus
Preot, 1265-1308
S-a născut la Duns, în Scoţia, spre sfârşitul anului 1265 şi a fost primit de tânăr în Ordinul sfântului Francisc de Assisi. A fost sfinţit preot la 17 martie 1291. După ce a urmat gradele academice la Universitatea din Sorbona, la Paris, a fost profesor la Universităţile din Cambridge, Oxford, Paris şi Köln. Ca adevărat fiu al Sărăcuţului, a cercetat cu iscusinţă Revelaţia divină, scriind multe opere filosofice şi teologice. A vestit cu râvnă misterul Cuvântului întrupat şi a fost un înflăcărat susţinător al Neprihănitei Zămisliri a Fecioarei Maria şi a autorităţii Pontifului roman. La 23 iunie 1303, deoarece a refuzat să subscrie denunţul lui Filip al IV-lea, regele Franţei, împotriva papei Bonifaciu al VIII-lea, a fost exilat la Paris. A murit la Köln, în plină activitate didactică, la 8 noiembrie 1308. Faima de sfinţenie de care a fost înconjurat în viaţă marele teolog pentru excelentele virtuţi creştine i-a dobândit foarte repede veneraţia publicului, nu numai în Ordinul Serafic, ci şi la Köln, unde este înmormântat, precum şi la Nola, în Italia. Cultul său a fost confirmat de papa Ioan Paul al II-lea la 6 iulie 1991.
Rugăciune:
Părinte, izvorul oricărei înţelepciuni, care în fericitul Ioan Duns Scotus, preot, susţinătorul Neprihănitei Zămisliri a Fecioarei Maria, ne-ai dat un învăţător de viaţă şi gândire: ajută-ne ca, luminaţi de exemplul său şi hrăniţi de învăţătura sa, să ne asemănăm în mod fidel cu Cristos. El, care fiind Dumnezeu…