„Nu voia mea să se facă, ci voia ta!”
Este Vinerea Sfântă. Isus ne oferă, în pătimirea sa, cea mai mare învățătură. Putem întâmpina suferințe, dar să le trăim cu iubire, spre mărirea Tatălui.
Ispita în fața suferinței ne poate împiedica în progresul vieții noastre de creștini. Avem tendința să credem că suferința trebuie mereu evitată, că nu poate exista o suferință „sfântă”.
Aceasta se întâmplă deoarece încă nu am experimentat suficient iubirea infinită a lui Dumnezeu. Avem nevoie de Duhul Sfânt. Fără Duhul Sfânt nu suntem capabili să înțelegem cum poate exista o iubire mai puternică decât moartea, nu o iubire care împiedică moartea, ci una care o sfințește: moartea lui Isus.
Isus ne arată, prin suferințele sale, că trebuie să acceptăm suferința. El ne cere să avem curajul de a rămâne cu el. Ne cere să avem curajul de a rămâne fideli față de el, fiecare în propria stare de viață: părinți, fii, preoți, persoane consacrate…, și aceasta în ciuda tuturor dificultăților pe care le putem întâlni pe cale. Ne amintim de Isus în grădina Ghetsemani: „Tată, îndepărtează de la mine paharul acesta. Dar nu voia mea să se facă, ci voia ta!”
În fața dificultăților noastre de a rămâne fideli lui Isus, dorim să fie îndepărtat paharul suferințelor. Poate că este vremea să trecem și la următorul pas… „Nu voia mea să se facă, ci voia ta!” Prin aceste cuvinte parcă îl auzim pe Isus spunându-ne: „Atunci când simți nevoia să te oprești din drum… continuă să mergi mai departe…!”
Să îi cerem lui Isus, cu multă umilință, să ne ajute să fim mereu dispuși să împărtășim cu el suferința. Suntem slabi… de multe ori ne înroșim auzind cuvintele lui Isus: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va vinde!”. Ce rămâne de făcut? Să plângem amar, asemenea lui Petru… L-am vândut, l-am trădat pe Isus prin păcat, prin lipsa de fidelitate față de iubirea sa… Nu este totul pierdut! Isus ne așteaptă la marea împăcare. Venerând, astăzi, misterul suferinței și al morții sale, să începem să facem pași hotărâți și către marele har al Învierii sale, mântuirea noastră.
Ghetsimani
de Costache Ioanid
- Ghetsimani! Cuvânt de slavă!
Floare din etern mănunchi!
Bătălie-nfiorată
câștigată în genunchi!…
2. Ceas de rugă fără seamăn
și de zbatere-ncordată.
Freamăt ce umplea de spaimă
toată bolta înstelată.
- Veșnicia omenirii
pusă toată pe-un cântar.
Pe un taler, condamnarea,
iar pe ce´lalt, un pahar!…
4. Un pahar stătea în față.
Și Isus privea-ngrozit.
Tot veninul omenirii
trebuia acum sorbit.
- Tot noianul de osândă
din străvechile cetăți,
ce-aștepta în negru clocot
ceasul asprei judecăți.
6. Tot desfrâul din Sodoma,
toată cloaca din Pompei,
urâciunea lui Mamona,
și-a mulțimilor de zei.
- Toată zgura sângerândă
din cuptorul lui Moloh.
Toată ura unui Haman
și a unui Antioh.
8. Toate petele de sânge
de pe vulturul roman,
de pe mâinile lui Nero
și-a lui Dioclețian.
- Toate cheagurile negre
de pe-arginți, din vreun ungher,
a negoțului de carne,
de onoare și de cer.
10. Tot ce-a strâns și ce va strânge
vechiul șarpe ca trofeu,
de la sângele lui Abel,
până la păcatul meu…
- Vai! Ce clocot de urgie,
ce mocirlă fără fund
„Tată!” strigă-n noapte Fiul.
„Tată!” văile răspund.
12. „Ție toate-s cu putință.
N-ai măsură, n-ai hotar.
Tată veșnic, depărtează
de la Mine-acest pahar!”
- Dar în cel´lalt taler iată…
plini de sânge pe oblânc,
cavalerii morții mână
mii de duhuri în adânc.
14. Supt de secolii căinței,
trece-ncovoiat Adam.
Noe, tresărind de râsul
și batjocura lui Ham.
- David, în zadar ștergându-și
pata de pe brațul drept.
Și în fum de idoli trece
Solomon cel înțelept…
16. Trec martiri, profeți și preoți…
Toți cu sufletul pătat.
Căci pe lumea asta nimeni
n-a trăit fără păcat.
- Dar să ardă-n gheenă
Iacov, David, Daniel?…
Și-acum, iată-i față-n față,
o năpârcă și un Miel.
18. Ceru-ntreg privește lupta.
Cine va cădea răpus?
Și broboane mari de sânge
ies pe fruntea lui Isus.
- „Sfinte Tată”, strigă Fiul,
„calea e nespus de grea…
Totuși, facă-se, Părinte,
gândul Tău, nu voia Mea!”
20. „Osana!” Răsună cerul!
Cântă îngerii-n văzduh.
Se-ncunună-n biruință
lupta lui Isus în Duh.
- Pot să vie-acum ostașii.
Iată-i! Victima-și aleg.
Dar Isus acum e gata
de-a sorbi paharu-ntreg!
22. Și pe creștetul Golgotei,
sus, între pământ și cer,
vor da cea din urmă luptă
Mielul blând și Lucifer.
- Iar când Iosif va desprinde
trupul sfântului Oștean,
nevăzut, pe crucea goală,
va rămâne-nfipt… Satan!
Fr. Daniel Cosmin Constantin, O.F.M. Cap.
Album foto: Celebrarea Pătimirii Domnului în Parohia „Preasfânta Inimă a lui Isus” din Slobozia
Album foto:Celebrarea Pătimirii Domnului în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Nehoiu
Album foto:Celebrarea Pătimirii Domnului în Parohia „Isus Bunul Păstor” din Roman
