Sfaturi pentru tineri

Câteva sfaturi pentru tineri (dar nu numai!)

Așadar, să ne dezbrăcăm de faptele întunericului și să ne echipăm cu armele luminii. Să ne purtăm cuviincios, ca în timpul zilei: nu în chefuri și beții, nu în necurății și desfrâuri, nu în certuri și invidii, ci transfigurați în Domnul Isus Cristos. Și să nu aveți grija trupului pentru a-i împlini poftele”

(Rom. 13, 12b-14)

*

Rândurile de mai sus, pe care apostolul neamurilor, sf. Paul, le adresa locuitorilor Romei, ni se potrivesc ca o mănușă și nouă, actualitatea acestor cuvinte este mai mult decât evidentă și se poate rezuma printr-un singur cuvânt: Cumpătarea.

Un cuvânt care astăzi nu mai este la modă, care a fost exilat din vocabularul comun, întrucât “adversarul” său, cuvântul “ consum ” și derivatele sale este pe buzele tuturor, ba chiar este indicat ca singura soluție a crizei economice prin care trecem. Cumpărăm și consumăm mai mult, banii circulă și nu se blochează economia, ni se explică prin toate mijloacele de informare posibile.

Nu logica acestei afirmații constituie tema acestor îndemnuri, ci capcanele pe care aceasta le ascunde, mai ales pentru tineri, care intră acum într-o perioadă de vacanță, o perioadă mai calmă, o perioadă lipsită de grijile școlare și deci cu mai mult timp liber la dispoziție, timp pe care de multe ori nu știm să ni-l gestionăm cum se cuvine și astfel cădem în diverse excese, cele enumerate mai sus de sf. Paul sau în echivalentele lor, aduse la zi și propuse cu insistență prin toate mijloacele posibile.

Dacă am încerca o definiție a cumpătării , am putea defini această virtute ca pe o trăsătură de caracter care se manifestă prin faptul că omul știe măsura tuturor lucrurilor și faptelor sale, cu alte cuvinte îl definește pe omul echilibrat, matur spiritual. Tocmai de aceea tinerii creștini, botezați și transfigurați în Cristos, trebuie să se distingă prin: blândețe, smerenie, bună-cuviință în vorbe și comportament, să fie sănătoși trupește și sufletește.

Astfel stând lucrurile, putem afirma că virtutea cumpătării este acea virtute prin care omul pune cuvenita măsură în toate faptele vieții sale: în mâncare, în băutură, în felul în care se îmbracă, în vorbele pe care le pronunță, în satisfacerea propriilor dorințe și impulsuri firești, în folosirea bunurilor materiale, etc. Toate acestea în conformitate cu învățătura lui Cristos și cu necesitățile noastre. De asemenea, cumpătarea exclude excesele, atât în plus cât și în minus.

Cumpătarea nu îngăduie mai multe trebuințe decât cele necesare în mod normal ființei noastre și împiedică în același timp crearea unor „nevoi” de prisos. De aceea, cumpătarea este folositoare atât trupului cât și sufletului, căci ea pune frâu îndemnului la păcat. Virtutea cumpătării ne învață și ne ajută să ne folosim cu măsură de toate bunurile create și să nu ne lăsăm înrobiți de ele. Cumpătarea , de asemenea, nu se mărginește doar la moderarea sau la disciplinarea sensibilităților noastre fizice sau fiziologice, ci are tangență și cu sensibilitatea noastră morală. Ea disciplinează toată sensibilitatea, este o stare de echilibru sufletesc, o stare în care înclinările, poftele, pasiunile sunt ținute în frâu și satisfăcute în mod rațional. Ea temperează mândria, mânia, curiozitatea, avariția, ușurătatea. Însă a disciplina toate aceste înclinări umane nu înseamnă a le înăbuși , a ne reduce sufletul la apatheia , așa cum pretindeau stoicii greci și urmașii lor de azi, care îndeamnă la indiferentism religios, cultural și social. Or, aceasta nu este posibil din punct de vedere moral, căci ar reduce omul la același nivel cu un obiect oarecare. Omul este capabil și de pasiuni nobile, cum ar fi cea pentru adevăr, bine, frumos, care trebuie cultivate, nu distruse.

Întrebările pe care obișnuiam să le pun în meditațiile mele precedente, vi le las vouă, că tot aveți acum mai mult timp la dispoziție!

M-am limitat în această meditație doar la a vă oferi câteva linii indicatoare; opriți-vă puțin, analizați-le și trageți concluziile de rigoare.

„În contextul socio-cultural de astăzi, – citeam recent într-un articol-invitație la a medita asupra cumpătării – valoarea acesteia este extrem de utilă pentru fiecare dintre noi. Însușirea acestei virtuți ne arată gradul în care reușim să ne controlăm propriul nostru comportament și modul în care ne orientăm gândurile și inima spre obiective de durată, durabile și valabile în timp, pentru întreaga viață. Cumpătarea ne ajută totodată la construirea unui echilibru interior, a unei discipline proprii, ce ne va conduce la capacitatea de a face alegeri conștiente, în respectul și în simțul responsabilității propriei libertăți și a celor de lângă noi”.

Vacanță plăcută în Cristos!

Fr. Petre-Marian Ianoș, O.F.M. Cap

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.