Papa Francisc: Scrisoare adresată membrilor Familiei Franciscane cu ocazia celui de-al VIII-lea centenar al aprobării Regulii Confirmate (1223-2023)
Către membrii Familiei Franciscane
Iubiţi fraţi şi surori,
Cu bucurie în inimă doresc să vă transmit gândul meu de urare într-o circumstanţă aşa de importantă pentru întreaga Familie Franciscană, a cărei prezenţă de rugăciune şi apropiere filială o simt vie încă de la începutul slujirii petrine. Al VIII-lea centenar al confirmării Regulii fraţilor minori din partea Papei Honoriu al III-lea la Lateran, petrecută la 29 noiembrie 1223, este o ocazie propice nu numai pentru a aminti un eveniment istoric, ci mai ales pentru a reînsufleţi în voi acelaşi spirit care l-a inspirat pe Francisc de Assisi să se despoaie de toate, şi să dea naştere unei forme de viaţă unice şi fascinante, deoarece este înrădăcinată în evanghelie şi trăită sine glossa. Acest jubileu să poată fi pentru fiecare timpul unei renaşteri interioare, al unui reînnoit mandat misionar al Bisericii care cheamă să ieşim în întâmpinarea lumii acolo unde mulţi fraţi şi surori aşteaptă să fie mângâiaţi, iubiţi şi îngrijiţi.
Prin urmare, mişcat de aceste sentimente, vreau să vă încredinţez nişte îndemnuri care se nasc chiar din cuvintele Sărăcuţului din Assisi, care le propune fraţilor săi să: „[…] respecte sărăcia şi umilinţa şi sfânta evanghelie a Domnului nostru Isus Cristos […]” (Regula confirmată 12, 4).
Respectarea sfintei evanghelii
De fapt, Regula confirmată începe şi se termină cu referinţa explicită la evanghelie. Expresiile din deschidere sunt o sinteză iluminantă a întregii reguli: „Regula şi viaţa fraţilor minori este aceasta, adică respectarea sfintei evanghelii a Domnului nostru Isus, trăind în ascultare, fără nimic propriu şi în castitate” (Regula confirmată 1, 1).
Pentru Sfântul Francisc, evanghelia a fost în centrul existenţei sale; şi Biserica i-a aprobat propunerea, reîncredinţând-o lui şi vouă, tuturor franciscanilor, ca un text care nu mai exprimă numai intuiţia spirituală a unui fondator, ci o formă de viaţă. Este un mesaj de bucurie pe care adesea am voit să-l indic pentru că „umple inima şi întreaga viaţă a celor care se întâlnesc cu Isus” (Evangelii gaudium, nr. 1).
Prin urmare este urgentă întoarcerea la fundamentul unei angajări creştine şi baptismale, capabilă să se lase inspirată, în fiecare alegere, de cuvântul Domnului: Cristos este punctul focal al spiritualităţii voastre! Fiţi bărbaţi şi femei care la şcoala sa să înveţe cu adevărat „regulă şi viaţă”!
Ascultare faţă de Biserică
Preaiubiţilor, pentru a trăi învăţăturile Învăţătorului este necesar să se rămână în Biserică. Francisc manifestă asta în manieră hotărâtă pentru că la fraza introductivă care descrie voinţa de a urma sfaturile evanghelice adaugă imediat cuvinte sugestive şi singulare în conţinut şi în limbaj: „Fratele Francisc promite ascultare şi respect domnului papă Honoriu şi succesorilor săi aleşi în mod canonic şi Bisericii romane. Şi ceilalţi fraţi sunt ţinuţi să asculte de fratele Francisc şi de succesorii săi” (Regula confirmată 1, 2-3).
În acea legătură de „ascultare şi respect” faţă de papa şi faţă de Biserica de Roma el a recunoscut un element esenţial pentru fidelitatea faţă de chemare şi pentru a-l primi pe Cristos în Euharistie; iată pentru ce declară fără a ezita apartenenţa indispensabilă la Biserică. Ei bine, trăiţi spiritul regulii în ascultare şi în dialog, aşa cum sugerează drumul sinodal să se facă. Susţineţi cu tenacitate Biserica, reparaţi-o cu exemplul şi mărturia, şi atunci când pare să coste mai mult!
A merge în lume
În sfârşit, vreau să reiau intuiţia conţinută tot în Regula confirmată de a merge în lume. Intervenind personal, Părintele Serafic se pronunţă astfel: „Apoi, îi sfătuiesc, îi avertizez şi îi îndemn pe fraţii mei în Domnul Isus Cristos ca, atunci când merg în lume, să nu se certe şi să evite disputele de cuvinte şi să nu-i judece pe ceilalţi; ci să fie blânzi, paşnici şi modeşti, răbdători şi umili, vorbind onest cu toţi, aşa cum se cuvine. […] În orice casă vor intra, să spună înainte de toate: Pace acestei case […]” (Regula confirmată 3, 10-13).
A merge în lume pentru voi, fraţi şi surori franciscani, înseamnă concret a realiza vocaţia itinerantă într-un stil de fraternitate şi de viaţă paşnică, fără certuri sau dispute nici între voi nici cu ceilalţi, dând dovadă de „minoritate”, cu blândeţe şi răbdare, vestind pacea Domnului şi încredinţându-vă Providenţei: este un program special de evanghelizare, posibil pentru toţi.
În această perspectivă, este bine să se redescopere frumuseţea evanghelizării tipic franciscane, care se naşte dintr-o fraternitate pentru a promova fraternitatea; de fapt, viaţa este cea care vorbeşte, iubirea dăruită în slujire este cea mai mare modalitate de vestire. De aceea, regăsiţi forţa în această vocaţie specială, proprie a „minorilor” şi a „săracilor”, cum sunteţi voi prin dorinţă şi prin apartenenţă. Ea vă este dată de Francisc în regula sa şi sunt convins că este în sintonie cu invitaţia pe care o adresez comunităţii creştine să fie „Biserică în ieşire”: „Fidelă faţă de modelul Învăţătorului, este vital ca astăzi Biserica să iasă ca să vestească tuturor evanghelia, în toate locurile, în toate ocaziile, fără încetare, fără repulsii şi fără frică. Bucuria evangheliei este pentru tot poporul, nu poate să excludă pe nimeni” (Evangelii gaudium, nr. 23).
Aşadar, vă spun: nu ezitaţi să mergeţi în lume în „fraternitate” şi în „minoritate” împărtăşind fericirea sărăciei, devenind un semn evanghelic elocvent şi arătând epocii noastre, marcată din păcate de războaie şi conflicte, de egoisme de orice gen şi logici de exploatare a ambientului şi a săracilor, că evanghelia este cu adevărat vestea bună pentru om aşa încât să regăsească direcţia cea mai bună pentru construirea unei noi umanităţi împreună cu curajul de a porni la drum spre Isus, care „deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru noi, pentru ca noi să devenim bogaţi prin intermediul sărăciei sale” (cf. 2Cor 8,9).
Iubiţi fraţi şi surori, vă încredinţez vouă misiunea de a şti să găsiţi drumurile corecte de parcurs pentru a putea corespunde cu îndrăzneală şi fidelitate carismei primite. În timp ce vă pregătiţi să reevocaţi etapele fundamentale ale istoriei acestei numeroase Familii Franciscane, invoc mijlocirea Fecioarei Maria şi a sfinţilor Francisc şi Clara din Assisi şi cu plăcere trimit binecuvântarea mea, cerând, cu rugăminte, să continuaţi să vă rugaţi pentru mine.
Roma, de la Sfântul Ioan din Lateran, 9 noiembrie
Aniversarea Dedicării Bazilicii din Lateran
Catedrala din Roma
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: http://www.ercis.ro
