Salutul franciscan: Pace și Bine!
Sf. Francisc, împreună cu primii săi confrați cu care s-a prezentat la Roma în fața papei Inocențiu al III-lea în 1209 pentru a-i expune proiectul său de viață evanghelică și pentru a obține aprobarea, a adoptat încă de la început ca temă preferată a predicării sale, pacea, după porunca Mântuitorului. În orice casă veți intra, să spuneți mai întâi: pace acestei case, poruncește și el confraților săi de atunci și de azi în cele două Reguli ale sale (cea neaprobată din 1221, la cap. XIV; FF: 40, cât în și cea aprobată din 1223, la cap. III; FF: 86). Acest îndemn și salut l-a lăsat moștenire și urmașilor săi în Testament (1226, FF: 121), dezvăluind și originea divină a salutului: Domnul mi-a dezvăluit ca să mă adresez altora cu acest salut: Domnul să-ți dăruiască pacea!
Pacea face parte deci din însăși identitatea fratelui minor. Toma din Celano, primul biograf al lui Francisc, scrie: În fiecare predică a sa, mai înainte de a împărtăși poporului Cuvântul lui Dumnezeu, spunea: Domnul să vă dăruiască pacea! Această pace el o vestea întotdeauna cu pioșenie bărbaților și femeilor, tuturor celor pe care îi întâlnea, celor care veneau la el. Astfel reușea aproape întotdeauna să-i determine pe dușmanii păcii și ai propriei mântuiri să devină ei înșiși fii ai păcii și dornici de mântuirea veșnică”. (T. din Celano, Vita prima, cap. X; FF: 359). Iar în Istorisirea celor trei însoțitori, citim: „Pacea pe care o vestiți cu gura, să o aveți mai întâi din belșug în inimile voastre. Nu stârniți mânia nimănui și nu scandalizați pe nimeni, ci toți să fie îndemnați la pace, bunătate, la bună înțelegere de către blândețea voastră. Aceasta este chemarea noastră: îngrijirea celor răniți, alinarea celor vlăguiți, regăsirea celor pierduți. Pentru ca astfel mulți dintre aceia care ne par azi a fi fii ai diavolului, să poată deveni ucenici ai lui Cristos (Leg3Comp cap. XIV; FF: 1469).
Tot în aceeași Istorisire a celor trei însoțitori (FF: 1428) găsim și următoarea întâmplare, care menționează pentru prima dată salutul franciscan în actuala sa formă: Așa după cum el însuși a povestit mai târziu, fusese inspirație divină folosirea salutului: Domnul să-ți dăruiască pacea sa!. La începutul predicilor sale, saluta poporul cu aceste cuvinte. Un fapt extraordinar, care are în el ceva miraculos: el avusese, încă mai înainte de convertirea sa, un predecesor în vestirea păcii, care străbătea des ulițele orașului Assisi, salutând cu: Pace și bine! Pace și bine! S-a format apoi convingerea că, așa cum Ioan Înaintemergătorul s-a retras în pustiu odată ce Isus și-a început misiunea, tot așa și acel om, ca un al doilea Ioan, i-a deschis calea lui Francisc în salutul păcii și a dispărut după sosirea sfântului. Omul lui Dumnezeu, Francisc, însuflețit de spiritul profeților și folosind limbajul acestora, ca un ecou al premergătorului său, vestea pacea și predica mântuirea. Foarte mulți, convinși de cuvintele sale, se împăcau cu dușmanii lor cu sinceritate și din tot sufletul, în timp ce mai înainte fuseseră dușmani ai lui Cristos și departe de mântuire.
Pacea este un bine. Pacea este o binecuvântare. Pacea este o necesitate. Pacea este o misiune, acum opt veacuri, ca și azi și ca în tot timpul, de la începuturi și până la a doua venire a lui Cristos. Făuritorii și vestitorii păcii au fost declarați deja fericiți și le-a fost promisă Împărăția cerurilor de către Isus pe muntele Fericirilor. Pacea este fundamentală mai ales azi, când lumea are atâta nevoie de ea, iar franciscanilor le revine misiunea să vestească acest lucru, iar și iar. Iar salutul păcii dăruit lumii cu buzele, să reflecte pacea din sufletele lor, după cum le-a fost dorit și poruncit de către seraficul lor patriarh.