„În ziua de 18 mai (2008) – mărturisește tatăl unui puști, Vlăduț, ce avea pe atunci doar 7 ani și care era deja afectat de retinopatie pigmentară, o boală a ochilor de care sufereau ambii părinți și care este și ereditară – (…) după ce am ajuns (în biserica Fericitul Ieremia din Bacău, unde tocmai poposiseră moaștele Fericitului în pelerinajul întoarcerii acasă), băiatul ne-a cerut să îl lăsăm în față, să vadă mai bine racla în care era sfântul.
În timpul slujbei, când toată lumea se ruga o rugăciune specială, iar Episcopul venit de la Iași spunea ca toată lumea să-și pună în gând o dorință, atât eu cât și soția ne doream ca să se termine cât mai repede problema cu copilul (…) După slujbă, în drum spre o rudă, copilul tot spunea că și-a pus și el nu o dorință, ci două: să vadă și să avem cu toții sănătate, și ne tot întreba dacă a făcut bine (nu era sigur că i se vor împlini amândouă).
A doua zi dimineața, pe când stăteam la masă, soția l-a întrebat dacă se bucură de vizita unui cunoscut, iar el a răspuns că da, dar că se bucură mai mult că nu mai vede dublu…”
Preotul care s-a ocupat de caz și care ni l-a semnalat, Pr. Ferenț Tancău de la Parohia Barați-Bacău, explică această întâmplare miraculoasă:
„Nu știu cum și în ce mod cele petrecute la Bacău pot avea o rezonanță, însă pentru mine, care cunosc bine această familie și simplitatea copilului Vlăduț, a fost ceva ce nu pot defini… Azi ai nevoie de ochelari, iar mâine nu. Și așa a rămas până în ziua de azi! Cred că totul a plecat de la credința acestei familii, apoi simplitatea, nevinovăția și încrederea lui Vlăduț (…) Tatăl puștiului a rămas de lemn când l-a întrebat pe puști cum s-a rugat, iar acesta i-a răspuns că a plâns, a privit și s-a rugat, cerând sănătatea ochilor, pentru a putea să fie mai târziu sprijin pentru părinți (…)”.
Cert este că acel copil a obținut ceea ce și-a dorit, mărturie stau atât documentele medicale și ochelarii (cu niște lentile ca niște funduri de sifon!) închiși într-o răcliță așezată la picioarele Fericitului Ieremia, în Sanctuarul dedicat lui din Onești, iar puștiul este mai „obraznic” cu cinci ani! Atâți au trecut de atunci…
Fr. Petre-Marian Ianoș, O.F.M. Cap.