Lectură teologică a arhitecturii Sanctuarului  „Fericitul Ieremia” din Onești

Pace și Bine tuturor!
Preaiubiților,
Bine ați venit în Casa Tatălui!
Bine ați venit la picioarele Fericitului Ieremia!
Bine ați venit în acest Sanctuar dedicat lui!

Ceea ce admirați astăzi nu este un Sanctuar antic, nu este un Sanctuar tradițional sau modern: este un Sanctuar unic, sui-generis. În jocul de lumini, în simplitatea liniilor arhitectonice, în marile spații goale, este frumusețea și maiestuozitatea sa: măreția sa este simplitatea și simbolismul său.
Fericitul Ieremia, în viața sa pământească, nu a avut niciodată o casă pentru sine, iar în mănăstire nu avea o chilie, pentru că, „nu putea să plătească chirie”; acum, când este în Slava Cerească, merita să aibă, pe acest pământ, o locuință demnă.
Acest Sanctuar, proiectat de dl. Prof. Arhitect Nicolae Munteanu, din Iași. A fost început în 1990, din inițiativa regretatului paroh de Onești, Pr. Eduard Sechel și este realizat în două nivele: subsol, numit „Criptă”, și planul superior, adevărata „navă” a Bisericii. Opera este o construcție monolitică, cu izolație exterioară în cărămidă.
Totul este un amestec de antic și modern, de ortodox și catolic, de tradiție liturgică și noutate; întreaga operă depășește orice criteriu tradițional de biserică romano-catolică, nu este o biserică precum multe altele pe care le cunoaștem, dar este un Sanctuar sui-generis.
Lăsând la o parte arhitectura externă și semnificația ei, ne oprim acum asupra arhitecturii interne, aceea pe care o admirăm acum. Ceea ce urmează să expun sub aspect teologic al arhitecturii sunt idei care au ieșit la iveală în urma diverselor convorbiri pe care le-am avut cu domnul arhitect Munteanu în toți acești lungi ani de muncă împreună: este transpunerea teologică a gândului artistic.
Spune un mare autor: „ în simbolismul artei se află credința unui popor”.
Întregul simbolism al Sanctuarului nostru este cuprins în trei puncte: culori, lumini și linii arhitectonice, care dezvăluie credința poporului nostru.
Două sunt culorile: maroul și albul, care, prin contrastul dintre ele, creează o originală simetrie arhitectonică și simbolică: Credința și Harul, umbrele Credinței și splendoarea Harului, culori care creează o ambianță pentru o desăvârșită contemplație și extatică rugăciune.
Detalii cu privire la unele părți principale:
Bolta albă în trepte și în liniile orizontale, care se pierd în pereții laterali, dau impresia unui nor care acoperă întreaga adunare a poporului lui Dumnezeu și dă un sens de înălțare spre infinit, spre Cer; razele orizontale, care, plecând de la Duhul Sfânt, din vitraliul de la intrare, traversează nava centrală și așezându-se pe Omul lui Dumnezeu, Ieremia, apoi, trecând prin despicătura colorată, se duc dincolo, mai departe; Credința și Harul lui Dumnezeu trec peste orice obstacol, străbat pereții și se duc spre infinit, în lume, iar noi astfel descoperim verticalitatea și orizontalitatea acestor două daruri divine.
În întreaga biserică lumina este proiectată în diverse locuri și în diverse feluri; prin aceste jocuri de reflexe, creează splendoare, frumusețe și un sens de imensitate.
Ferestre și ferestruici, ce par presărate la întâmplare și care ochiului profan nu-i dezvăluie nici o semnificație, au totuși valoarea și semnificația lor, deoarece proiectează în mod diferit în templu și asupra poporului mai multe raze de lumină, care, în simbolismul lor, înseamnă tot atâtea haruri ce cad din cer asupra credincioșilor adunați în rugăciune.
Frumusețea luminii ne vine de la trei mari vitralii, toate în zona prezbiteriului, articulate cele două laterale, zveltă cea din spatele altarului, cu viziunea Fericitului Ieremia, care proiectează în această zonă o splendidă lumină multicoloră.
Această luminozitate dă naștere unui anumit contrast cu zona de la intrare, unde aceeași construcție este mai întunecoasă, mai joasă și mai puțin articulată.
Întreg simbolismul Sanctuarului este cuprins în două mari arcuri: unul exterior, care, în forma circulară a fațadei are două enorme brațe, ca o prelungire a marii cruci ce îmbrățișează în brațele sale toate creaturile; un altul în interior, în prezbiteriu, care îmbrățișează întregul popor aflat în rugăciune și răspândit în diversele părți ale templului.
Toate liniile arhitectonice scot în evidență această îmbrățișare a lui Dumnezeu față de creaturile sale și ne face să descoperim iubirea Lui prin credință (culoarea maro) și harul divin (culoarea albă).
În nava centrală a bisericii notăm două balcoane, cu o mare fașă albă în exterior și culoarea maro în partea interioară. Aceste balcoane sunt anticele „Androneo” (locul în care stăteau bărbații în biserică) și „Matroneo” (locul unde stăteau femeile). Balcoanele, în îmbrățișarea mistică a harului divin, coboară și se unesc în prezbiteriu printr-un lucernariu.
Intrarea principală, care la prima vedere pare neproporționată, are semnificația sa. Această intrare ne face să înțelegem incertitudinile și obscuritatea credinței inițiale, care, pe măsură ce este aprofundată, luminează inimile și mintea, care descoperă, în lumina venită de sus, prezența lui Dumnezeu și prezența omului Ieremia, care poate fi admirat prin lucernariu (luminator) la nivelul inferior, al criptei.
Credința este găsită prin intrarea strâmtă a umilinței; credinciosul, umilindu-se, pe măsură ce înaintează în descoperirea credinței, va descoperi frumusețea și splendoarea harului divin. Cine intră în acest templu, pe măsură ce înaintează, admiră frumusețea arhitectonică, cea liturgică și spirituală în diversitatea liniilor sale și în splendoarea luminii, până ajunge la prezbiteriu, unde are loc impactul cu Dumnezeu în semnele liturgice și în moaștele Fericitului Ieremia.
Aici se va descoperi și medita adevărul teologic: Dumnezeu este acela care ne face să descoperim Omul, sau este Omul cel care ne conduce la Dumnezeu?
Ultimul semn este artistica Cale a Crucii și această balustradă, care și în fațetarea multiformă a stâlpilor dă naștere unei frumuseți stilistice, poate că unică în România. Balustrada închide ca într-o îmbrățișare întregul interior al construcției, dând părții celebrativ-liturgice o solemnitate plină de măreție.
Ca o concluzie, nu putem să nu amintim câte ceva și despre Criptă, simplă în liniile sale, însă care este Centrul întregii Opere, deoarece aici sunt depuse moaștele Fericitului Ieremia, în jurul cărora își află rațiunea de a fi a acestui Sanctuar.
O sinteză finală. Două sunt punctele principale ale acestui monumental Sanctuar: altarul, așezat în prezbiteriu, pentru celebrările liturgic-euharistice și mormântul Fericitului Ieremia, care, așezat sub lucernariu, ne îndeamnă să admirăm faptele minunate ale lui Dumnezeu.

Onești,
8 Mai 2016

Prelucrată de Pr. Ubaldo Oliviero, OFMCap
Responsabil cu lucrările la Sanctuar


Prezentare și lectură în linii mari a Vitraliului din Sanctuarul de la Onești 

“Ți-am zidit templul
pentru locuința ta, o, Ieremia,
în care tu să petreci în veci.” 

Preaiubiților, Pace și Bine!

Ne-am reunit astăzi, aici, în acest loc minunat, pentru a comemora cei treizeci de ani de la Beatificarea compatriotului nostru Ieremia Valahul, cel de-al cincilea Aniversar al venirii sale între noi, și acest An Ieremian de inițiative și rugăciuni realizate pe pământul nostru.

Acum, în circumstanța pe care o trăim, doresc să prezint întregii Comunități acest loc sacru, de curând terminat în liniile sale artistice și liturgice, și Vitraliul splendid pe care îl admirați.

Despre această Operă de Artă, Vitraliul, vreau să vă spun câteva cuvinte în plus.

Vitraliul, așezat în poziția ideală a templului, domină întreaga nava centrală și spațiile adiacente: se vede din toate părțile.

Tabloul îl reprezintă pe Fericitul Ieremia la picioarele unui tron, pe care este așezată Fecioara Maria, care i-l prezintă Fericitului pe fiul ei Isus, așa cum s-a întâmplat în Apariția din anul 1608.

Fericitul își îndreaptă privirea către un punct îndepărtat, România, iar Fecioara către cei care îi stau înainte: noi, credincioșii ei devotați.

Întreaga parte predominantă a tabloului se extinde pe o placă albastră, care amintește de culoarea cerului și a mării.

Nu este exclusă referința la prietenia dintre Italia și România, simbolizată de cele două hărți geografice, pe care se înalță prezența lui Ieremia și Harurile Divine care coboară de la tronul Mariei.

Nu este exclusă nici referința franciscană prin fratele soare și sora lună, care se regăsesc în tablou.

Acest Vitraliu, astfel reprezentat, amintește de tabloul decorativ care, acum treizeci de ani, triumfa în Piața Sfântul Petru, la treizeci octombrie 1983, ziua Beatificării, pe care o comemorăm astăzi.

Tabloul a fost pictat de părintele Damaso, frate capucin.

Las pe altădată alte aspecte și considerații care pot fi spuse despre acest Vitraliu.

Cu această operă se consolidează încă o dată raportul de fraternitate dintre Italia și România, dintre Napoli și Onești, deoarece Roma se mută la Onești și viceversa.

Lucrarea Vitraliului a fost realizată de firma Mozaicart SRL din Iași și terminată pe 25 octombrie 2013.

Mulțumesc Excelenței Sale, Mons. Petru Gherghel, care, în numele său personal și al Diecezei de Iași, îmbrățișând cererea mea pentru acest Vitraliu și propunerea acestui simbolism al tabloului, a dăruit Sanctuarului din Onești această minunată Operă de Artă.

Nu aș putea să închei această scurtă prezentare fără a mulțumi firmei Vimpex a domnului Jitea, care a realizat lucrarea în marmură și granit din nava centrală și prezbiteriu, care acum apar în frumusețea lor simplă și liniară; în mod deosebit mulțumesc domnului Poli Chiriac, specialistul care a știut să îmbine între ele diferitele plăci și culori folosite.

Mulțumesc firmelor care au contribuit la finisările structurii murale: DMC și inginerul Richard Oatu, cu respectivele lor echipe de lucru.

Un „Mulțumesc!” din inimă prietenilor și binefăcătorilor din Napoli și împrejurimi, care, cu ajutorul lor continuu, mi-au oferit posibilitatea de a duce aproape la bun sfârșit lucrările la Sanctuar.

Dragi prieteni, mult mai mult și mai bine, dacă Domnul va vrea, se va spune la Inaugurarea Sanctuarului, care sperăm să nu fie prea departe.

Mă scuzați, mulțumesc, Pace și Bine tuturor!

Pr. Ubaldo Oliviero, OFMCap
Responsabil cu lucrările la Sanctuar

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.