”Fratelli tutti”
În urmă cu cinci ani, papa Francisc a publicat enciclica Laudato si’ care arată în mod clar legătura dintre criza de mediu, criza socială, războaie, migrație și sărăcie. Enciclica a indicat de asemenea un obiectiv care trebuie atins: acela al unui sistem economic și social mai drept și mai respectuos față de creație, în centrul căreia se află omul în calitate de păzitor al mamei pământ și nu a banilor ridicați la rang de divinitate absolută.
Acum, prin noua enciclică socială intitulată „Cu toții frați”, Sfântul Părinte indică calea concretă ce trebuie urmată în vederea atingerii acelui obiectiv: să ne recunoaștem ca fiind frați și surori, frați pentru că suntem fii care se păzesc unii pe ceilalți, aflându-ne cu toții în aceiași barcă, după cum s-a exprimat pontiful în timpul pandemiei. Calea care trebuie urmată pentru a nu cădea în ispita de a ne comporta potrivit aforismului homo homini lupus (omul este lup pentru om) sau de a înălța ziduri, de a ne izola, este privirea spre icoana bunului samaritean, care este atât de actuală și de neconvențională.
Calea indicată de papa Francisc se bazează pe mesajul lui Isus, care face să cadă barierele impuse celui „străin”. De fapt, creștinul este chemat să „îl recunoască pe Cristos în fiecare ființă umană, să-l vadă pe Isus cel răstignit în angoasa celor părăsiți și uitați de această lume și să-l recunoască pe Isus cel înviat în fiecare frate care se ridică”. Mesajul fraternității este acel mesaj care poate fi acceptat, înțeles, împărtășit și de bărbații și femeile care profesează alte credințe precum și de numeroși bărbați și femei care nu profesează un crez religios.»
«Noua enciclică» – se spune în continuarea editorialului – «este prezentată ca o summa (esență) a magisteriului social al papa Francisc în care sunt reunite și sistematizate reflecțiile exprimate de pontif în cadrul discursurilor rostite în primii șapte ani de pontificat. O sursă și un izvor de inspirație este cu siguranță reprezentat de „Documentul despre fraternitatea umană pentru pacea mondială și conviețuirea comună”, semnat la 4 februarie 2019, la Abu Dhabi, împreună cu marele imam de Al-Azhar, Ahmad Al-Tayyib. Pornind de la acea declarație comună, piatră de temelie a dialogului dintre religii, papa Francisc propune din nou apelul ca dialogul să fie adoptat ca modalitate, colaborarea comună ca conduită și cunoașterea reciprocă ca metodă și criteriu.
Însă, ar fi reductiv să limităm noua enciclică doar la sfera dialogului interreligios. De fapt, mesajul enciclicei „Cu toții frați” ne privește pe fiecare în parte. De asemenea, documentul conține pagini iluminante despre angajamentul social și politic. Poate părea paradoxal că episcopul Romei, o „voce (care strigă) în pustie” relansează astăzi proiectul unei politici de calitate. O politică capabilă să-și reia rolul, care, timp îndelungat, a fost lăsată în mâinile logicii financiare și al basmului piețelor financiare potrivit cărora este posibilă obținerea bunăstării pentru toți fără necesitatea de a fi guvernați.
Enciclica conține un întreg capitol dedicat acțiunii politice trăită ca pe o slujire și o mărturie a carității, care este alimentată de idealuri mărețe și de planuri de viitor care nu urmăresc mici câștiguri electorale ci binele comun și au în vedere mai ales viitorul noilor generații. De asemenea, într-o perioadă în care atât de multe țări se închid, Sfântul Părinte a formulat îndemnul de a nu ne pierde încrederea în organizațiile internaționale, chiar dacă acestea au nevoie de o reformă, astfel încât cei care contează să nu fie doar cei mai puternici.
Printre paginile cele mai intense ale scrisorii enciclice se numără și cele dedicate condamnării războiului și respingerii pedepsei cu moartea. Inspirându-se din enciclica „Pacem in terris” a papei Ioan al XXIII-lea și pornind de la o privire realistă asupra rezultatelor catastrofice avute de numeroasele conflicte din ultimele decenii asupra viații a milioane de oameni nevinovați, papa Francisc amintește că astăzi sunt foarte dificil de susținut criteriile raționale dezvoltate în alte secole potrivit cărora era posibilă existența unui „război just”. În mod similar, utilizarea pedepsei cu moartea este nejustificată și inadmisibilă, trebuind să fie abolită în întreaga lume.
Este adevărat, după cum subliniază Sfântul Părinte, că „în lumea de astăzi sentimentele de apartenență la aceeași umanitate se slăbesc, în timp ce visul de a construi împreună dreptatea și pacea pare o utopie din alte vremuri”. Însă, este necesar să visăm din nou și mai ales să realizăm împreună acel vis. Dar este nevoie să ne întoarcem la vis și, mai presus de toate, să realizăm acel vis împreună. Înainte de a fi prea târziu.»