Cripta a fost și este un loc care se află sub un monument, sub o catedrală sau o biserică, unde se așeza sicriul unor importante personalități.
În biserică se obișnuia, și încă se mai obișnuiește, să se așeze trupurile sfinților și relicvele lor; să se înmormânteze personalități ale clerului sau, cum se mai face și în zilele noastre, să se așeze statui ale sfinților, a lui Cristos mort, a Sfintei Fecioare Maria, devenind astfel un loc mai intim pentru rugăciune și reculegere.
Deasupra Criptei se înălța construcția supraetajată, ridicată de obicei la nivelul solului: însă totul se răsfrânge în jurul personalității înmormântate în criptă (sau în subsol, cum suntem obișnuiți să spunem în termeni populari).
Cripta Sanctuarului nostru are următorul aspect: dedesubt este simplă și lineară, totul este orientat spre mormântul Fericitului Ieremia; deasupra este biserica mare, impunătoare, artistică și maiestuoasă în trăsăturile ei exterioare și interioare, care domină toate construcțiile din apropiere.
Aruncând o privire atentă și reflexivă asupra Criptei, putem face câteva considerații artistice, liturgice și devoționale.
1. Înainte de toate, intrând în Criptă, trebuie să considerăm prezența trupului Fericitului Ieremia, la care fac referire toate elementele artistice și diferitele aspecte arhitectonice: spațiile din jurul Mormântului, care ne duc cu gândul la forma suportului în care este așezat trupul Fericitului Ieremia, urna din cristal, care conține osemintele Fericitului, și însăși forma Altarului. Toate acestea, prin trăsăturile și amploarea lor, ne oferă o mare forță însuflețitoare și ne cheamă la o rugăciune profundă.
2. Dând o privire atentă decorului din jurul mormântului Fericitului Ieremia, observăm statuia Mariei, înfățișată așa cum i-a apărut fericitului pe 14 august 1608, o reprezentare tridimensională a tabloului care tronează în toate casele și bisericile noastre, îmbogățind și valorizând și mai mult spațiul înconjurător.
3. Restul Criptei ne prezintă alte semne artistico-simbolice.
a) Înainte de toate, cele două Fâșii Verzi care traversează întregul naos central și care apoi se lărgesc în jurul mormântului, asemenea unor brațe lungi care îl țin în palmele lor pe Fericitul Ieremia. Iar aici să ne amintim ceea ce spune Biblia: „Te-am purtat pe mâinile mele” sau „Iată, te-am desenat în palmele mele”.
b) Alt element caracteristic este Naosul Central al întregii Cripte, în formă de baldachin, susținut de opt coloane: totul într-o culoare albă care este accentuată și scoasă în evidență de un halou aurit răspândit de lumina împrăștiată care înconjoară întregul spațiu. Acest element ne amintește de norul cortului lui Moise: – atunci când norul cobora, Dumnezeu vorbea cu Moise; – atunci când credincioșii se adunau, Dumnezeu cobora peste adunare; – toți erau sub nor, toți treceau Marea Roșie, așa cum ne spune Apostolul. Adunarea credincioșilor, ascultând cuvântul preotului și participând la celebrări, Experimentează prezența lui Dumnezeu care plutește pe un nor deasupra lor.
c) Un alt element care trebuie luat în considerare este Fundalul Prezbiteriului, unde este așezat altarul și pupitrul, a cărui trăsătură arhitectonică se răsfoiește asemenea paginilor unei cărți: Biblia, unde se citește Cuvântul lui Dumnezeu; altarul, unde se celebrează jertfa. Chiar și culorile din fundal ne dau senzația unei cărți mereu deschise, pe care trebuie să o citim continuu, așa cum se întâmplă în diferitele celebrări liturgice.
d) Nu în ultimul rând, trebuie să observăm și cele trei scări care înconjoară întregul spațiu: ele ne amintesc de cele trei zile petrecute de Isus în mormânt, de coborârea în iad și de Învierea sa. Deseori drumul nostru este în coborâre, căutând să întâlnim pe cineva, iar după ce l-am întâlnit urcăm panta drumului. Coborâm cele trei scări, îl întâlnim pe Fericitul Ieremia și, renăscuți în inimă de învățăturile sale, ne reluăm drumul nostru de renăscuți la o viață nouă.
e) Aruncând o privire generală asupra întregului spațiu al Criptei, fie dinspre prezbiteriu, fie dinspre partea opusă, aceasta, cu treptele și balustradele ei, ne dă ideea Piscinei din Siloe, unde cel care cobora și se cufunda în apă, se vindeca; cine coboară, sprijinindu-se de balustrada metalică, și se cufundă în spiritualitatea Fericitului Ieremia, urcă înapoi scările vindecat în sufletul său pentru a-și relua drumul cu noi energii.
Caracteristică Criptei noastre este Luminatorul (lat. lucernarium) care se deschide deasupra Mormântului Fericitului Ieremia: element pe care îl găsim doar în puține biserici și catedrale (ex. Assisi). Element care ne face să ne gândim că rugăciunile, ofertele, jertfele, cererile poporului se înalță către cer, că în celebrarea euharistică ce are loc deasupra sunt transformate împreună cu jertfa lui Cristos. Totul gravitează în Criptă ca loc de rugăciune, nu al Celebrării Euharistice. Gândită astfel, Cripta are o semnificație bine-determinată de rugăciune și dăruire lui Dumnezeu prin intermediul Fericitului Ieremia.
Aceste reflecții artistico-simbolice pot fi dezvoltate și se poate face o adevărată cateheză despre Criptă, despre Fericitul Ieremia și despre poporul care vine să-l viziteze în acest loc.
Onești,
8 Ianuarie 2007
Pr. Ubaldo Oliviero,
responsabil cu construcția sanctuarului.
