12 MAI
SFÂNTUL LEOPOLD MANDIĆ
Preot, 1866-1942
Bogdan (Adeodat) Ioan s-a născut pe 12 mai 1866 la Herzeg Novi (Castelnou) în Dalmația. Pe 2 mai 1844 a îmbrăcat haina capucină la Bassano del Grappa (Vicenza). Pe 18 iunie 1887 a auzit, pentru prima dată, glasul lui Dumnezeu care l-a chemat să promoveze întoarcerea dizidenților orientali la unitatea catolică. A făcut profesiunea solemnă la Padova pe 28 octombrie 1888. Pe 20 septembrie 1890 a fost consacrat preot la Veneția. După o permanență în diferite convente (Zara, Bassano del Grappa, Capodistria, Thiene), din 25 aprilie 1909 și până la moarte a fost confesor la Padova. De pe 30 iulie 1917 până în mai 1918 a fost în exil voluntar la Tora (Caserta), Nola (Napoli) și Arienzo (Caserta). De pe 16 octombrie până pe 11 noiembrie 1923 a stat provizoriu la Fiume d’Istria. În iulie 1934 a mers la Lourdes și pe 22 septembrie 1940 a celebrat 50 de ani de preoție. Pe 30 iulie 1942, la ora 6.30, a murit la Padova. Cămăruța sa confesinal a fost cruțată în incursiunea aeriană din 14 mai 1944. Paul al VI-lea, pe 2 mai 1976, l-a declarat fericit. Sfântul papă Ioan Paul al II-lea, pe 16 octombrie 1983, l-a proclamat sfânt.
Rugăciune:
Dumnezeule, care ești unitate desăvârșită și supremul bine, Tu l-ai făcut pe sfântul Leopold preot bun și milostiv față de păcătoși și înflăcărat în promovarea unității dintre creștini; dă-ne nouă, prin mijlocirea lui, să ne reînnoim în duh și în inimă pentru a extinde la toți frații iubirea Ta, cooperând cu încredere la unitatea tuturor credincioșilor în legătura păcii. Prin Domnul nostru Isus Cristos…