Am fost acolo …

Am fost acolo …

13 martie 2013, Piața „Sfântul Petru”  Roma

Alegerea unui papă pentru Biserica lui Cristos nu este un eveniment la care se poate participa oricând! Este un har cu totul și cu totul special, o lucrare deosebită a Duhului Sfânt, care continuă să acționeze în Biserica lui Cristos! Mă bucur nespus că am avut ocazia să particip la un asemenea eveniment și doresc să vă împărtășesc puțin din trăirea mea, dar și a celorlalți care au fost prezenți în Piața Sfântul Petru în seara zilei de 13 martie.

Abia s-a făcut văzut mult așteptatul fum alb ce ieșea din abundență pe coșul special amenajat de la Vatican, și toată Piața Sfântul Petru, ca niciodată, a fost cuprinsă de mare freamăt, încărcată de o tensiune rar simțită. Dar această agitație, în câteva clipe, a cuprins nu numai piața, ci și tot orașul Roma. De pe toate străzile, podurile de peste râul Tevere, ulițele și casele din preajma Vaticanului, dar și de mai departe, oameni de toate categoriile și de diferite naționalități (și eu printre ei) puteau fi văzuți îndreptându-se cu pași fulgerători către locul unde Duhul Sfânt a suflat din nou pentru creștinătate și pentru binele întregii lumi.

Într-o clipire de ochi piața a căpătat o întorsură diferită. Chiar dacă, din când în când, stropii de ploaie cădeau peste acea mulțime imensă de oameni, parcă nimeni nu mai băga de seamă acest lucru; mulți dintre ei au uitat până și să-și deschidă umbrela. Atmosfera era unică, pentru că unic era și momentul ce se trăia. O singură întrebare se putea citi pe fețele tuturor, de la cel mai mic până la cel mai mare: Oare cine o fi noul papă? Mulți aveau nume aproape sigure în mințile lor: Angelo Scola, 71 ani, arhiepiscop de Milano; sau Odilo Pedro Scherer, favoritul brazilian de 63 ani, neamț de origine; Luis Antonio Tagle, filipinezul de 55 ani, cel mai tânăr papabil și, de ce nu, Sean Patrick O’Malley, frate capucin, în vârstă de 68 ani, arhiepiscop de Boston, renumit pentru spiritul său carismatic. 

Între timp, noul papă, mesager al cerului, se lăsa așteptat. Lumea era într-o neîntreruptă agitație în piața devenită, între timp, neîncăpătoare. Din când în când, balconul – în aceste momente centrul atenției lumii întregi – leneș, mai adăuga câte o sclipire de decor, parcă vrând să pună la încercare răbdarea celor adunați din multe părți ale lumii ca să asiste la marele eveniment.  

În sfârșit, perdelele acelea ce ascundeau misterul, mai frumoase ca niciodată, au început să se miște. Mulțimea și, paradoxal, tot timpul odată cu ea, s-a oprit într-o tăcere ca de mormânt. Puteau fi auzite până și blitzurile aparatelor foto sofisticate, care luminau necontenit fețele celor din piață. Clasica locuțiune „Habemus papam!” a fost primită cu cele mai răsunătoare și călduroase aclamații. Dar cine o fi noul papă? Întrebarea era din ce în ce mai intrigantă.       

„…eminentissimum ac reverendissimum Dominum, dominum Giorgium Marium…”, cardinalul Bergoglio, ce a luat numele Francisc. Mulțimea părea adormită la această veste. Reacțiile au fost momentan paralizate. Liniște totală. Nici măcar cetățenii de naționalitate argentiniană, răsfirați prin mulțime, nu realizaseră ca era vorba despre cardinalul lor.

Puțin câte puțin piața și-a revenit ca dintr-un șoc puternic, iar reacțiile au început să apară torențial. Interpretările erau dintre cela mai variate. Cu siguranță, mulți dintre cei prezenți la fața locului, se întrebau de ce un extra-european, de ce unul din America Latină și de ce tocmai numele de Francisc? Puținele cuvinte rostite au avut, însă, menirea să mai risipească din multele nelămuriri. Simplitatea și umilința, spiritul de fraternitate și de rugăciune, au anesteziat, parcă, întreaga piață, și au deschis noi orizonturi și spirit de credință și de încredere până și în inimile cele mai reci, prezente acolo din pură curiozitate. Reprezentanții popoarelor din America de Sud, încetul cu încetul, dându-și seama de marea surpriză pe care Dumnezeu le-a pregătit-o, în unanimitate au pus stăpânire pe întinsul pieței, aclamând în tonuri asurzitoare: „Viva papa Francesco!”. 

La această aclamație ne unim și noi, și cu toții vrem să-l însoțim pe vicarul lui Cristos cu rugăciunile noastre ca, după exemplul sfântului Francisc, să fie și el un om cu totul al lui Dumnezeu, pentru binele întregii omeniri.   

Fr. Albert Goșman, O.F.M. Cap. 

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.