03 octombrie: Tranzitul sfântului Francisc

“Fii lăudat, Domnul meu, pentru Sora Moarte trupească!”    

Coboară noaptea pe-ntregul pământ
iar umbrele-nvăluie întreaga fire:
Seraficul nostru Părinte, Francisc,
încheie-a sa viață plin de fericire.

Iubirea, ca focul, îi arde în suflet,
cu totul, în Domnul, se află-n răpire;
ai săi fii cu toții îl roagă-ntr-un cuget:
Părinte, să nu lași turma ta-n părăsire.

Francisc către ei își îndreaptă privirea,
și-ntinde asupra lor mâna sa dreaptă:
„Belșugul de haruri divine, iubirea,
la voi să coboare ca ploaia curată.

Din voi să alunge păcatul și bezna,
în inimi vă fie iubirea hrănită
și-n minte din nou să v-aprindă lumina
a cărei sclipire conduce la țintă!”

Pe buze, încet, a sa voce se stinge
spre cer al său suflet ia cale directă
iar chipu-i senin de îndată răsfrânge
belșugul ceresc, bucuria perfectă.

Mărire s-aducem cerescului Tată
și Fiului, Duhului Mângâietor,
Treimii Preasfinte și Preafericite
ce-n slavă-și primește, duios, slujitorul.
Amin.
Imnul Primelor Vespere din Solemnitatea sfântului Francisc de Assisi. 

Ne aflăm în acea perioadă a anului când familia Franciscană din întreaga lume se oprește pentru a celebra solemnitatea Seraficului Părinte, Francisc de Assisi, care trece din această lume. În faimosul său Cântec al Creaturilor, sfântul din Assisi a scris: „Fii lăudat, Domnul meu, pentru Sora Moarte trupească, de care nici un om nu poate scăpa”. Acest verset, scris de Francisc în apropiere de îmbrățișarea sa cu Sora Moarte trupească, scoate în evidență importanța și caracterul natural al morții în viața întregii creații. Lui Francisc nu îi era frică de ce ar fi urmat să vină la sfârșitul vieții sale pământești, alegând să recunoască în această experiență nu un sfârșit, ci un tranzit, o trecere de la un fel de a trăi la un altul.

În fiecare an, în ziua de 3 octombrie, amintim trecerea sfântului Francisc de Assisi din această viață la Dumnezeu. De fapt, „Tranzitul” a devenit un eveniment anual semnificativ și necesar. Amintirea trecerii lui Francisc este vitală; fără ea parcă lipsește ceva foarte important. Ea ne indică amintirea vie a lui Francisc; ea intensifică angajamentul nostru de a-l urma pe Cristos în felul în care a făcut-o sărăcuțul din Assisi.  

Din cele câteva culegeri de scrieri cu privire la moartea sfântului Francisc, „Legenda Major” scrisă de sfântul Bonaventura amintește că Francisc le-a cerut fraților săi să citească pasajul Evanghelic de la Liturghia Cinei de pe urmă, din Joia Sfântă. Această lectură din Evanghelia după Ioan i-a transmis o revelație despre Viața Evanghelică, pe care sărăcuțul din Assisi a căutat să o trăiască, și pe care am moștenit-o noi, urmașii săi spirituali. În centrul acestei lecturi stă exemplul așa-numitului conducător-slujitor întruchipat de însuși Isus Cristos.

Înainte de sărbătoarea Paștelui, știind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit. În timpul cinei – când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon – știind că Tatăl a dat toate în mâinile sale și că de la Dumnezeu a ieșit și că la Dumnezeu merge, s-a ridicat de la cină, și-a pus hainele deoparte și, luând un ștergar, s-a încins. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat și a început să spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?” Isus a răspuns și i-a zis: „Ceea ce fac eu tu nu știi acum, dar vei cunoaște după aceasta”. Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. Simon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul”. Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu are nevoie să-și spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți”. Căci îl știa pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toți sunteți curați”. După ce le-a spălat picioarele, ți-a luat hainele, s-a ațezat iarăți la masă și le-a spus: „Înțelegeți ce am făcut pentru voi? Voi mă numiți «Învățătorul» și «Domnul»și bine spuneți, pentru că sunt. Așadar, dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu. Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său și nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis. Știind acestea, fericiți sunteți dacă le faceți. (In 13,1-17).

În această zi, în care celebrăm Tranzitul sfântului Francisc, să ne deschidem față de călăuzirea Duhului Sfânt, pentru ca el să ne ducă pe cărarea unei trăiri mai autentice a Vieții Evanghelice, după modelul sfântului Francisc. Spiritul său continuă să trăiască în viața fiilor săi spirituali; fie ca amintirea acestui moment să ne ajute să modelăm viziunea noastră asupra lumii, asupra slujirii reciproce și, în sfârșit, asupra propriei și inevitabilei noastre treceri din această viață în cea viitoare.  

Fr. Daniel Cosmin Constantin, O.F.M. Cap.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.