Duminica a XXXIII-a de peste an

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  
(Matei 25,14-30) Matei povestește parabola talanților: un om - a spus Isus - înainte să plece în călătorie, i-a încredințat unui slujitor cinci talanți și unui alt slujitor doi talanți. Prin angajarea lor, amândoi au dublat suma primită și au fost răsplătiți la întoarcerea stăpânului, care le-a încredințat multe alte bunuri și participarea la "bucuria" sa. Un alt slujitor a primit un singur talant, și nu a făcut în așa fel încât să aducă rod, de teamă să nu piardă și unicul talant primit. Din acest motiv a fost pedepsit și numit "slujitor rău", fiind aruncat "afară în întuneric", unde este plânset și scrâșnire din dinți.  
   
Alegoria:  
Parabola este o alegorie în ceea ce privește raportul de încredere pe care Dumnezeu l-a stabilit cu oamenii. Dumnezeu este stăpânul care încredințează bunurile sale oamenilor, pentru ca ei să le îmbunătățească și să le înmulțească. Răsplata sau pedeapsa depind de acivitatea noastră sau de temerile noastre: răsplata este "bucuria" paradisului, pedeapsa este condamnarea la întuneric, la plânset și scrâșnire din dinți, care simbolizează complexul relelor celui care trăiește "fără Dumnezeu".  
   
Morala:  
Nu toți se gândesc că viața, inteligența, voința, trupul și toată creația sunt darurile lui Dumnezeu, dar nu în sens absolut, astfel încât se ajunge la a face din ele ceea ce vrem. Totul este și rămâne al lui Dumnezeu, care cere să îmbunătățim și să înmulțim ceea ce el ne-a încredințat. Nu este loc pentru chiulangii și risipitori în Împărăția lui Dumnezeu! Isus spunea: "Tatăl meu lucrează, și eu lucrez"; așadar, și noi trebuie să "lucrăm", nu în gol, ci făcând binele adevărat, concret. Nu este suficient să evităm răul, ci este necesar să facem binele, colaborând cu Dumnezeu, astfel încât fiecare lucru să ajungă la desăvârșirea pentru care a fost creat. Puținii ani pe care îi trăim pe pământ apar - în lumina parabolei din această duminică - ca o încercare generală făcută de Dumnezeu înainte de a ne încredința bunuri mai mari sau puterea "peste multe" (epì pollòn). Cine se angajează va deveni "mare" în Împărăția cerurilor și va avea aceeași bucurie a stăpânului său, care este Dumnezeu. Dumnezeu nu pretinde același rezultat de la toți, deoarece a distribuit darurile "după capacitățile fiecăruia" (katà tèn idìan dùnamin), dar pretinde o angajare egală de la toți. Slujitor "bun și credincios" (eù, doùle agathè kaì pistè) este numai acela care se angajează cu toate posibilitățile sale, aducând roade prin talanții primiți. Celui care nu se angajează și pretinde să își salveze viața - unicul dar pentru care nu se dedică binelui - îi va fi luată și aceasta în ziua judecății, pentru că viața "fără Dumnezeu" este moarte!
   
Anagogia:  
Omul este un proiect care se realizează în veșnicie. Viața omului începe pe pământ plecând de la un germen, se crește prin intermediul operei comune a lui Dumnezeu și a fiecăruia, se desăvârșește în toată veșnicia - "din glorie în glorie" - prin intermediul a operei comune a lui Dumnezeu și a omului, realizând pe deplin ceea ce Dumnezeu a stabilit pentru fiecare. În ADN-ul fiecărui om este scris cuvântul "anagogie", adică înălțare, desăvârșire, prin intermediul acțiunii harului și al colaborării umane cu acesta. Fiecare plantă care nu crește sau nu aduce rod este înlăturată și aruncată în foc, după cum spune Isus.  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39