Duminica a XXVI-a de peste an

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  
(Matei 21,28-32): Isus a spus: Ce părere aveți? Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul și i-a zis: «Fiule, du-te azi și lucrează în vie!». El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău și s-a dus. Apoi s-a apropiat de celălalt și i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Da, Doamne», dar nu s-a dus. Care dintre aceștia doi a făcut voința tatălui?” I-au spus: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu. Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptății, dar nu ați crezut în el, însă vameșii și desfrânatele au crezut în el. Voi însă deși ați văzut, nici măcar după aceea nu v-a părut rău ca să credeți în el.  
   
Alegoria:  
Tatăl celor doi fii este Dumnezeu sau Isus. Cei doi fii sunt alegoria oamenilor care împlinesc sau nu voința lui Dumnezeu. Via este lumea iar lucrul în vie reprezintă faptele bune pentru slava lui Dumnezeu.  
   
Morala:  
Isus vorbește despre un tânăr care nu vrea să fie ascultător față de tatăl său, dar apoi îl ascultă, deși împotriva voinței sale; și despre un tânăr care ar vrea să asculte dar nu ascultă. După judecata lumii, nu contează ca primul să asculte împotriva voinței sale. Important este să asculte. În ideea de a aduce un exemplu actual, am putea spune: pe părinți nu îi interesează ca fiii lor să nu meargă la școală de bunăvoie, ci este suficient ca să meargă și să ia examenele; pe o soție nu o interesează ca soțul să muncească,  împotriva voinței sale, ci doar să muncească și să își susțină familia... Pe de altă parte, câți sunt cei care muncesc de bunăvoie? Și câți tineri merg la școală cu bucurie? Oare nu este adevărat că fără sacrificiu nu se atinge nici un scop? Ideal este să unim datoria cu plăcerea; dar nu este mereu așa. Din parabola acestei duminici înțelegem ce anume vrea Dumnezeu de la noi: să ne facem datoria chiar dacă aceasta ne costă, așa cum Isus a acceptat până și moartea pe cruce pentru slava Tatălui și pentru mântuirea lumii. Respectarea celor 10 porunci cere multe renunțări. A ști să iertăm, a face binele celor care ne fac răul, a ne sacrifica unii pentru alții... nu este ușor. Însă fericit cel care se angajează și reușește! Mare este răsplata în ceruri! Practicarea sacramentelor, mai ales a spovezii, liturghia duminicală și împărtășania frecventă suferă următorul echivoc: de ce trebuie să merg la liturghie dacă nu vreau? Dacă ar fi să facem numai ceea ce am vrea, am face foarte puține și cu siguranță nu cele care cer o angajare mai mare!
   
Anagogia:  
Parabola din această duminică își exercită anagogia, trezindu-ne din lene și restituindu-ne simțul datoriei. Dar și stimulându-ne să privim către viitor, adică la răsplată, asemenea atleților, care se sacrifică pentru o glorie trecătoare! A munci, a se sacrifica, trec. Însă a face binele sau răul nu trece, ci rămâne pentru veșnicie, pentru că factum infectum fieri equità, adică ceea ce s-a făcut, s-a făcut pentru totdeauna! Ferice de noi dacă până astăzi am făcut binele! Dacă nu l-am făcut, avem timp să recuperăm... Isus spune că vameșii și desfrânatele care se convertesc și își schimbă viața sunt preferați în împărăția cerurilor față de cei care nu pun în practică credința pe care spun că o au.  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39