Duminica a XV-a de peste an

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  
(Matei 13,1-23): „Iată, semănătorul a ieșit să semene. Și, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o. O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc, iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbușit-o. Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci.”  
   
Alegoria:  
Isus urcă într-o barcă pentru a se îndepărta de mulțimea care era pe țărmul mării, unde vocea este purtată pe aripi de vânt. Țărmul este ca un amfiteatru natural iar culorile hainelor oferă un spectacol fantasmagoric. Isus începe să spună: "Mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți... și să audă ce auziți." Îi numește fericiți pe discipoli, mai mult, ochii lor, "pentru că văd", și urechile lor, "pentru că aud". Mulți din cei care se îmbulzesc pe țărmul mării nici nu văd, nici nu aud, sau văd și aud cu simțurile fizice, dar nu și cu cele ale sufletului. În jur este atâta apa, dar țărmul mării este arid! În fața Izvorului vieții sunt atâția morți! Foarte aproape de Isus sunt discipolii săi, care gustă din cuvântul său, însă mulțimile colorate sunt în această stare și din punct de vedere moral, pentru că sunt și din aceia care se lasă înfrumusețați de cuvânt, și din aceia care nu se lasă. Isus relatează o parabolă care nu vorbește nici despre pești, nici despre mare, ci despre câmpuri, de unde provin majoritatea celor care îl ascultă. Isus se vede pe sine ca un semănător, care împrăștie sămânța de-a lungul drumului, în loc pietros, între spini și doar o mică parte cade în pământ bun, producând care o sută, care șaizeci, care treizeci. Mulți - explică Isus - lasă păsările cerului, sau pe cel rău, să le ia cuvântul ascultat; alții îl primesc cu bucurie, dar apoi îl pierd, din cauza răului din lume; alții sufocă cuvântul lui Dumnezeu între spinii preocupărilor lumești și ale ispitelor bogăției.  
   
Morala:  
În parabola semănătorului nu există nici o învățătură morală explicită, ci totul este implicit, ba chiar evidentă pentru cei care vor să mediteze, făcându-și un bun examen de conștiință. Probabil în fiecare zi ne aflăm în câte o ipostază diferită. Într-o zi ni se pare că atingem cerul cu mâna, într-o altă zi nu ne interesează nici de Dumnezeu și nici de Cuvântul său. Însă toți trebuie să ne amintim că Dumnezeu nu intră cu forța în viața noastră. În generozitatea sa, El se dăruiește tuturor, fără discriminare, astfel încât nimeni să nu fie exclus de la iubirea sa. Însă depinde de noi să îi răspundem, să oferim un răspuns care să corespundă calității pământului interior. Ideal este să aducem roade, maximul de roade!
   
Anagogia:  
Stilului profetic al parabolei îi corespunde o anagogie de imagini: de la sămânța lipsită de rod, căzută pe drum, la frunzulița abia răsărită printre pietre, la tulpina cu spice imature dintre spini, până la planta verde și plină de frunze, care devine un spic măreț, agitat în bătaia vântului. De pe drum, până aproape de albastrul cerului! Isus ne invită să ne naștem, să creștem, să răsărim, să aducem rod "pentru hambarele cerului"!  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39