Duminica a XVI-a de peste an

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  
(Matei 13,24-30): „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său. Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat. Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina. Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De ce are, deci, neghină?» El le-a spus: «Un om dușmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?» Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateți din rădăcină și grâul. Lăsați să crească împreună până la seceriș. În timpul secerișului voi spune secerătorilor: smulgeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în grânarul meu»”.  
   
Alegoria:  
La cererea discipolilor, Isus însuși explică alegoriile acestei parabole: semănătorul este însuși Cristos, ogorul este lumea, sămânța bună sunt fiii Împărăției, neghina sunt fiii celui rău, care este și semănătorul neghinei în lume; secerișul este sfârșitul lumii, secerătorii sunt îngerii, care vor arunca neghina în focul cel veșnic și vor aduna grâul în grânarele cerului. Isus învață că grâul și neghina, cei buni și cei răi, trebuie să crească împreună până la sfârșitul lumii, până la judecata universală, atunci când cei buni "vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor" iar cei răi vor fi aruncați în "cuptorul aprins, unde va fi plânset și scrâșnire din dinți".  
   
Morala:  
Această parabolă a neghinei pare să o continue pe aceea a semănătorului, propusă de liturgia duminici trecute, unde în mod aparent grâul semănat în teren bun crește fără probleme, în timp ce, în schimb, crește împreună cu neghina. În parabola semănătorului lipsa de rodnicie nu depinde de grâu, ci de teren; în parabola de astăzi lipsa rodniciei depinde de natura materialului semănat, neghina. Astfel, avem de-a face cu doi semănători: Dumnezeu și satana, și două feluri de sămânță: adevărul, sau binele și minciuna, sau răul. Isus încheie explicația acestei parabole cu fraza: "Cine are urechi de auzit, să audă!". La ce se referă? La diferite defecte conceptuale:
1) celor care îl învinuiesc pe Dumnezeu pentru răul care este în lume, Isus îl indică pe adevăratul vinovat: satana; cine crede într-un Dumnezeu care înfăptuiește răul, crede într-un Dumnezeu care nu există; adevăratul Dumnezeu este "singur" bun, după cum spune Isus;
2) celor care pretind ca Dumnezeu să facă dreptate imediat, eliminându-i din lume pe cei răi și pe satana, Isus le răspunde că Dumnezeu este răbdător și înțelept, așteaptă ca păcătoșii să se convertească, și nu intenționează să ia acea libertate care este un dar, după cum spune sfântul Augustin - chiar și atunci când este folosită rău;
3) celor care nu vor să audă vorbindu-se despre iad și despre pedeapsa veșnică, Isus le confirmă că există o răsplată îmblșugată și o pedeapsă necruțătoare;
4) celor care refuză învățăturile evangheliei în general, Isus le recomandă: "Să asculte!". A asculta înseamnă anu pretinde să îl învățăm pe Dumnezeu cum ar trebui să se comporte față de noi.
   
Anagogia:  
Prin aceste parabole, Isus ne invită să alegem binele și să evităm răul în viață, să privim către sfârșit, adică spre "cele de pe urmă": moarte, judecată, rai și iad, și ne recomandă să ne amintim că el este Adevărul și Supremul Bine.  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39