Duminica a IV-a din Timpul Pascal

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  
In 10,1-10: În pasajul evanghelic de astăzi, Isus aseamănă împărăția sa cu un staul, iar El însuși este poarta (thùra), păzitorul (thuroròs) și păstorul (poimèn). Ca păzitor, el deschide poarta tuturor celor care vor să intre și conduce oile sale afară, la pășune, pentru a fi și a rămâne libere. Le cheamă una câte una, pe fiecare după nume. El merge înaintea lor iar ele îl urmează, pentru că îi cunosc vocea. Dar în acel staul pot intra și alții, care au grijă să nu intre pe poartă, pentru că sunt hoți, tâlhari, străini. Hoți (klèptai), tâlhari (lestaì), străini (allotrìo). Și aceștia încearcă să cheme oile, dar acestea nu îi urmează, pentru că nu le cunosc vocea. Și fac bine, pentru că hoții și tâlharii intră pentru a fura și a ucide, nu pentru a conduce oile la pășune și a le da viață din belșug, asemenea lui Isus. În versetul următor (11) Isus va spune că el este "păstorul cel bun" (‘o poimèn ‘o kalòs) care își dă viața, nu cum face cel plătit (misthotòs) care abandonează oile.  
   
Alegoria:  
Pasajul este întru totul alegoric, cu excepția cuvintelor: "Eu am venit ca să aibă viață și să aibă din belșug." Staulul (aulè) nu este ceva care constrânge și elimină libertatea, ci protejează, asemenea sânului matern, asemenea inimii care protejează iubirea. Poarta (thùra) staulului este Isus, este inima sa, este adevărul său, disponibil pentru toți cei buni și cinstiți, nu pentru hoți și tâlhari. Păzitorul și păstorul (thuroròs, poimèn) este tot Isus, care, din nou, nu “vegheaz㔠pentru a țipa și certa, pentru a amenința și pedepsi, ci pentru a chema pe fiecare pe nume, la fel cum face o mamă cu fiii săi pentru a-i duce la joacă, să tresalte de bucurie pe câmpie asemenea mieilor înțărcați. Numele (kat’ònoma) nu este "flatus vocis"  ci indică personalitatea fiecăruia, cu caracteristicile proprii, bine cunoscute celui care ne-a creat. Pășunea (nomè) la care conduce Isus este tot ceea ce dorește inima omenească, ba chiar și mai mult: este iubire, adevăr, dreptate, pace, însă nu ca acelea promise din partea lumii și niciodată oferite. Faptul că merge înainte (èmprosthen), asemenea păzitorului și păstorului, arată cea mai bună calitate a lui Isus, care a zis: "Învățați de la mine", și iarăși: "Nimănui să nu îi spuneți Învățător pe pământ, pentru că unul singur este Învățătorul vostru, Cristos". A fura (klèpse), a ucide (thùse), a distruge (apolèse) sunt verbele diavolului și ale celor ai săi, ale hoților (klèptai) și ale tâlharilor (lestài), dușmani ai Binelui și ai Adevărului, adică ai lui Cristos.  
   
Morala:  
Conform acestei doctrine a lui Isus, oamenii - cu excepția Lui, Om-Dumnezeu - se împart în oi și răpitori de oi. Răpitorii de oi sunt toți aceia care nu intră în istorie prin intermediul Lui, care nu pun în practică doctrina sa, și îi numesc pe semenii lor cu numele lor sau cu un număr așezat pe mână, la fel ca în lagărele de exterminare. Aceștia sunt hoți, tâlhari, străini de Împărăția lui Dumnezeu. Evanghelia este libertate totală, deoarece oricine intră în ea, după cum zice Isus, va fi mântuit, va intra, va ieși, va găsi pășune.
   
Anagogia:  
Ce anagogie găsim în pasajul evanghelic de astăzi? Cum să ne înălțăm și către ce să ne înălțăm, conform alegoriilor și asemănărilor rostite de Isus? Isus este anagogia, "punctul cel mai înalt" către care să privim și spre care să îndreptăm viața noastră; și să privim la semenii noștri cu simplitate dar și cu prudență, deoarece Învățătorul a ajuns să spună: "feriți-vă de oameni"; și apostolilor: "Vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor".  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39