Duminica a II-a din Timpul Pascal

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  
In 20,19-31: Ioan insistă în caracterizarea zilei învierii lui Isus ca "prima zi" a săptămânii, și se grăbește să îl descrie pe Isus în plină activitate: din zorii zilei până în "seara aceleiași zile", îi apare Mariei Magdalena, celorlalte femei, lui Petru, discipolilor din Emaus, și în sfârșit în cenacol, și nu putem exclude că i-a apărut, în primul rând, și mamei sale, Maria. Pasajul evanghelic din această duminică ne vorbește mai ales despre apariția în fața ucenicilor săi, pe înserate - închiși în cenacol de frica iudeilor, despre dubla oferire a păcii (eirène umìn), despre darul Duhului Sfânt "suflat" asupra lor, și, în fine, despre conferirea puterii de a "ierta sau ține" păcatele în timp ce merg în misiune prin lume, predicând convertirea, iertarea, viața veșnică. Cel dintâi căruia i-a fost vestită vestea învierii lui Isus a fost unul dintre ei, Toma, care a fost și primul care să codiționeze credința sa, cerând să atingă trupul rănit al celui Înviat: "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor și nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede" (mè pistèuso). Ce bine, am putea spune, că Isus a păstrat în trupul său semnele cuielor și rana din coastă! Și ce bine că Isus a fost binevoitor, apărând din nou, după opt zile, în același cenacol și, după ce le-a zis din nou eirène umìn, l-a invitat pe ucenicul necredincios să îl atingă, exact așa cum pretinsese el! Nu știm dacă Toma l-a atins pe Isus, dar știm că a crezut, profesându-și credința în Isus ca Domn și Dumnezeu al său, (‘o Kùrios mou kai ‘o Theòs mou). Știm că Isus l-a mustrat spunându-i: "Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei care nu au văzut și au crezut"(makàrioi oi mé idòntes kai pistèusantes).  
   
Alegoria:  
Prima zi a săptămânii, Duminica, se evidențiază ca prima zi a noii creații. Dacă Dumnezeul, în Vechiul Testament, s-a odihnit în ziua de sâmbătă, în prima zi de după sâmbătă (tè mìa sabbatòrum), Răscumpărătorul universului își reia munca sa, care va dura până la odihna veșnică de la finele istoriei. În acel moment, fericiți toți aceia care "au crezut (pistèusantes) fără să fi văzut (idòntes)". Să observăm cum Isus, în mod aparent, privește la timpul anterior evenimentelor pascale (de exemplu, profeții), dar în realitate merge cu gândul exact la acea ultimă zi a istoriei, sau chiar la ultima zi a fiecărui om, atunci când va trebui să demonstreze că "a fost" credincios în trecutul propriu! Așadar, nu este suficient să credem, ci trebuie și să "perseverăm" în credință până la sfârșit! Atunci noi - chiar dacă vom fi morți - vom intra în viață, în viața veșnică, și în adevăratul Paște, trecând de la moartea păcatului la viața harului!  
   
Morala:  
Bunăvoința lui Isus față de Toma nu trebuie să ne conducă să avem aceleași pretenții ale lui Toma. Este de datoria noastră morală să credem dacă vrem să intrăm în noua creație și să ne considerăm fiii noului Adam! Este o datorie "morală", deoarece este păcat să facem contrarul, de vreme ce Isus a spus: "Cel ce va crede se va mântui, cel ce nu va crede se va osândi! (Mc 16,16).
   
Anagogia:  
În Evanghelie se vorbește deseori de diferitele grade ale credinței, și pare ciudat că Isus îi caracterizează pe ucenici ca fiind niște oameni cu puțină credință, și o numește ca fiind de o mare credință pe femeia păgână cananeană! Idealul, bineînțeles, este să avem o credință maximă, cerându-i lui Cristos, asemenea apostolilor care au zis: "Doamne, mărește credința noastră!" (Lc 16,5). Credința nu constă în a învăța toată teologia, ci în disponibilitatea - asemenea femeii cananeene - de a crede tot ceea ce Cristos ne zice sau ne-ar zice!  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39