Duminica a II-a din Advent

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  
(Marcu 1,1-8): „Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Așa cum este scris în profetul Isaia:  Iată, eu îl trimit pe îngerul meu  înaintea feței tale;  el va pregăti calea ta. Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui! Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. Întreaga regiune a Iudeii și toți cei din Ierusalim veneau la el și erau botezați de el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele. Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă și avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste și miere sălbatică și predica zicând: Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălțămintei. Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”.  
   
Alegoria:  
Termenii alegorici din acest pasaj evanghelic sunt: calea, vocea, pustiul, cărările, care au o semnificație spirituală și nu una materială. A pregăti calea înseamnă a pregăti venirea lui Isus pe pământ și în inimi, a pregăti inimile pentru primirea sa. A face drepte cărările lui indică unul din modurile în care se pregătește calea, deoarece achivalează cu a merge bine, a face binele mai degrabă decât a face răul. Vocea care strigă în pustiu amintește de avertismentele morale și spirituale ale Botezătorului pentrua face ca pustiul să înflorească, adică pentru a reda viață oamenilor morți prin păcat. Chiar și modul de a se îmbrăca al Botezătorului - haină din păr de cămilă, cingătoare în jurul coapselor, lăcuste și miere sălbatică drept hrană - sunt alegorii ale vieții de pocăință pe care o ducea în pustiu, pregătindu-se pe sine însuși la primirea lui Mesia cel promis, prezentându-l întregii umanități care se află în așteptare.  
   
Morala:  
Alegoriile explicate mai sus au un sens moral, deoarece arată ce trebuie să facă oamenii de bunăvoință, doritori de a-și deschide inima lui Dumnezeu. Isus, pe care Marcu îl numește imediat Cristos și Fiul lui Dumnezeu, a venit acum 2000 de ani și vine clipă de clipă în istorie, bătând la ușa inimii fiecăruia. Îi deschide inima cel care crede că El este Mesia cel promis și Fiul Unul-Născut al Tatălui. Îi deschide ușa, asemenea Botezătorului, cel care se umilește înaintea lui, recunoaște propriile păcate, este dispus la pocăință și se lasă botezat. Exact cum va spune Isus înainte de a se întoarce la Tatăl: Cel care crede și se va boteza, va fi mântuit. Însă, asemenea lui Ioan, trebuie să învățăm să distingem botezul lui Isus de orice alt botez, deoarece Isus este unicul mântuitor, care a spus: Fără mine, nimic nu puteți face.
   
Anagogia:  
Primele cuvinte care îi vin în minte lui Marcu sunt Evanghelia lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Evanghelia este vestea cea bună, care se referă la Isus, cel care este Cristos și Fiul lui Dumnezeu. În ce const㠄bunătatea” veștii dacă nu în garanția că Dumnezeu există și că există și viața veșnică, darul iubirii sale? Dar pare oportună o reflecție asupra expresiei începutul evangheliei (arché toù euaggelìou), începutul veștii celei bune, deoarece finalul ei va fi constituit de cuvintele: Veniți, voi care sunteți binecuvântați, moșteniți împărăția Tatălui meu”.  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39