Acest centru a fost deschis în anul 1997 și este pus la dispoziție pentru diferite activități religioase, reculegeri sau exerciții spirituale. Aici au loc întâlniri ecumenice lunare la care iau parte numeroase persoane de diferite vârste, catolici și ortodocși, care după un program bine stabilit se roagă pentru unirea în credință a tuturor creștinilor, pentru „ca toți să fie una“.

Mărturia pr. Mario Querini
cu privire la activitatea ecumenică

Atunci când am sosit în România, pe 2 iulie 1991, pentru a mă interesa de ecumenism, în națiunea cea mai Ortodoxă după Rusia, am văzut că aportul cel mai valid pentru a ajuta drumul ecumenic era acela de a mă dedica formării ecumenice care, împreună cu rugăciunea, este elementul cel mai important pentru a-i ajuta pe credincioși să se deschidă spre ecumenism.

Cu un an și ceva înainte în România abia căzuse comunismul, iar romano-catolicii și greco-catolicii au început să folosească diferite mijloace pentru a-și manifesta credința, dar acest lucru nu se întâmpla mereu în modul just și contrastele se accentuau în special din partea greco-catolicilor față de ortodocși.

Cu toate că aproape toți greco-catolicii sunt foarte departe de Onești și de regiunea Moldovei, tot era nevoie de o formare ecumenică, în special pentru romano-catolici.

Astfel, la puțin timp după ce am sosit la Onești, ni s-a oferit nouă, Capucinilor, un teren pentru construirea unei Case, iar episcopul, mons. Petru Gherghel, care știa că am venit în România în principal pentru ecumenism, a emis un decret prin care a hotărât ca această Casă să aibă un scop ecumenic, și pentru faptul că, pe vremea aceea, dintre Capucini eram doar eu în România.

Și în felul acesta, cu fondurile Capucinilor din Provincia de Roma, din care fac parte, s-a început construirea Casei Ecumenice, iar în toamna anului 1994 era deja pregătită pentru activități ecumenice. Casa a primit un nume: Centrul de spiritualitate franciscano-capucină și activitate ecumenică „Domus Mariae”.

Puțin după aceea, cu aprobarea episcopului, am încercat să încep valorizarea Casei, în special pentru formarea ecumenică a clerului: a preoților și a călugărilor, dar nici unul dintre aceștia nu a participat vreodată la întâlniri. Poate pretindeam prea mult: eu, străin, vroiam să-i învăț cum să se raporteze cu ortodocșii și cu ceilalți, pe cei care cunoșteau mult mai bine situația locală!

Însă, mai apoi, au început să vină grupuri de tineri, din Cluj-Napoca și Bacău, în special pentru întâlniri de Exerciții Spirituale. Erau compuse predominat din catolici, dar și din ortodocși, în mare parte prieteni și colegi de școală ai acestora sau legați de ei prin alte cunoștințe. Astfel, cu acești tineri, s-a început conturarea modului în care trebuiau să se desfășoare aceste întâlniri.

Venind la Casa Ecumenică, dotată cu săli de conferință, bibliotecă, capelă, și având și un parc mare afară, tinerii puteau să discute și să se confrunte în mod liber. Dar imediat s-a simțit exigența de a oferi tuturor prezentarea situației ecumenice în Europa, în urma căderii comunismului, și cum s-a deschis Biserica Catolică spre dialog și față de drumul ecumenic, recunoscându-și și greșelile de-a lungul secolelor.

În această muncă ne-au fost de mare ajutor documentele conciliare, în special „Unitatis Redintegratio”, enciclica „Ut unum sint” și Directoriul Ecumenic. Dar și Teza mea de doctorat: „Fundamente Teologice și perspective ecumenice de comuniune în gândirea teologilor ortodocși români”, susținută și publicată la Universitatea Pontificală Antonianum din Roma, m-a ajuta mult în acest sens, mai ales pentru că era vorba despre autori ortodocși români.

Ajutat și de alți preoți catolici, am reușit să găsesc și preoți ortodocși, din Onești, Bacău, Roman, care să țină conferințe și să deschidă apoi discuții în grupuri mici cu tinerii. Mai târziu, așa cum am văzut în Italia, la mai multe întâlniri ecumenice de mai multe zile, de exemplu la La Mendola (Trento), am considerat necesar să ofer, în Capela Casei, și Celebrări Euharistice în ambele rituri, clarificând, atât cât era posibil, că, deși participând toți la Celebrări, fiecare se putea împărtăși doar la Liturghia Confesiunii de care aparținea.

În același timp, multe persoane adulte doreau să participe la aceste întâlniri periodice, de trei zile, până când, prin anul 2000, s-au impus în fața tinerilor, poate și datorită faptului că tinerii au început să meargă în căutarea unui loc de muncă în străinătate. Așadar, existând multe teme care trebuiau prezentate în discuții și fiind foarte importantă rugăciunea, de zece ani întâlnirile sunt lunare, trei zile iarna și patru vara, deoarece includem și o vizită la o mănăstire ortodoxă sau la un alt obiectiv legat de ecumenism.

Întâlnirile noastre sunt libere și nu există o cotă de plătit, numai că fiecare trebuie să-și aducă alimente pe care să le pună în comun și puțini bani pentru a cumpăra pâine și alte lucruri care sunt necesare pentru masă. Participanților le trimitem lunar, pe adresele lor, programul cu desfășurarea următoarei întâlniri.

În acești peste 20 ani de Întâlniri Ecumenice, la care participă și frații capucini din localitate, ne-au vizitat și mai mulți episcopi, printre care mons. Petru Gherghel, episcop de Iași, mons. Aurel Percă, Nunțiul Apostolic, mons. Jean-Claude Périsset și episcopul ortodox din Roman, PS Ioachim Băcăuanul.

Activitățile ecumenice desfășurate la Onești și participarea la diferite întâlniri ecumenice, precum Graz și Sibiu, m-au ajutat să fiu respectuos față de Biserica-soră Ortodoxă și, de fapt, nu au existat niciodată neînțelegeri sau suspiciuni de prozelitism sau sincretism în privința activităților noastre.

Pr. Mario Querini O.F.M. Cap.


Adresă:
Centrul de Spiritualitate Franciscano-Capucină
și Activitate Ecumenică “Domus Mariae”
Str. Ion Creangă nr. 8 – 601096 Onești (BC)


Fr. Albert Goșman
  – Responsabil –
Tel: 0763 888 164


Galerie foto