Duminica a XVI-a de peste an

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  

Marcu 6,30-34: În acel timp, apostolii s-au adunat la Isus și i-au povestit toate câte au făcut și ce au învățat. Atunci el le-a spus: "Veniți deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin!"; pentru că mulți veneau și plecau și nu aveau timp nici măcar să mănânce. Au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, ei singuri. Mulți i-au văzut plecând și și-au dat seama. Au mers, deci, pe jos, din toate cetățile și, alergând într-acolo, au ajuns înaintea lor. Coborând, Isus a văzut o mare mulțime și i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; și a început să-i învețe multe.

 
   
Alegoria:  
Adunarea în jurul lui Isus,  mai mult decât a fi un eveniment, este și o alegorie a raportului constant al fiecărui discipol al lui Isus cu el, unicul Învățător și unicul Prieten care vindecă orice oboseală.
Același lucru este de spus și despre felul său propriu de a înfăptui și de a învăța, care nu trebuie să se abată niciodată de la Isus, de la care trebuie întotdeauna să plece și la care trebuie și să se întoarcă.
Retragerea într-un loc deoparte, singuri, în pustiu, amintește de trei ori același concept, care nu este, însă, acela de "pustiu", nici "singuri", nici "deoparte", ci acela de "a se odihni puțin" (anapàusasthe olìgon) în pustiu, singuri și deoparte.
 
   
Morala:  
Duminica trecutp, Marcu ne-a spus că apostolii scoteau "mulți diavoli" și ungeau cu ulei "mulți bolnavi". Astăzi ne spune că nici Isus și nici apostolii nu aveau timp să mănânce, deoarece erau  "mulți cei care mergeau și veneau" la ei. Nu erau de fier, de aceea oboseau și ei. Era o muncă cu adevărat dură! Lui Isus îi este milă de apostoli dar și de mulțime. Însă trebuie să îi păstreze pe apostoli, pe care îi invită să se odihnească, tocmai pentru a fi eficienți în folosul mulțimii. De aceea, merg cu barca singuri, deoparte, în pustiu, prin care sunt simbolizate raporturile cu trei realități: 1) apostolii cu ei înșiși: singuri (umeìs autoì) înseamnă voi înșivă, chiar voi, numai voi, ca un grup unit și solidar; 2) apostolii cu mulțimile: deoparte (kat’idìan) adică fără nimeni altcineva decât voi înșivă, separați de mulțime; 3) apostolii cu natura: spre un loc pustiu (eis èremon tòpon): pustiul a reprezentat mereu atât un complex de bune cât și de rele; aici este reprezentată intimitatea cu Dumnezeu. Scopul a toate este să se odihnească "puțin" (olìgon). Nu este timp pentru o odihnă îndelungată, deoarece mulțimea îi asaltă din nou, ca niște oi fără păstor. Și în timp ce apostolii se odihnesc "puțin", Isus merge în întâmpinarea mulțimii și începe "să-i învețe". Astfel, Isus se arată pentru totdeauna ca Învățătorul și alinătorul tuturor. Într-o zi, el a spus: "unul singur este Învățătorul vostru, Cristos: katheghetès umòn estin eìs, ‘o Christòs (Mt 23,10); iar într-un alt loc: "Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați, iar eu vă voi da odihnă: kagò anapàuso umàs (Mt 11,28).
   
Anagogia:  
Este exemplar atașamentul mulțimii față de Isus și de apostoli, cărora nu le dă timp de răgaz, împiedicându-i chiar să mănânce și să se odihnească puțin. Este exemplar pentru că demonstrează dezlipirea de lucrurile pământești pentru a se înălța în mod spiritual, ascultând cuvintele lui Isus. Omul nu trăiește numai cu pâine, care îl face pământesc, ci și cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu, care îi hrănește inima, îl vindecă în interior și îl face capabil de Dumnezeu. Cei care devin apostoli ai lui Isus instaurează noi raporturi cu ei înșiși, cu ceilalți și cu natura, dar mai ales cu Dumnezeu, care este pacea noastră.  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39