Duminica a XIII-a de peste an

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  

Marcu 5,21-43: În acel timp, după ce Isus a trecut din nou cu barca pe țărmul celălalt, o mare mulțime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, și, văzându-l, a căzut la picioarele lui  și l-a rugat stăruitor, spunând: "Fetița mea e pe moarte. Vino și pune-ți mâinile peste ea ca să fie vindecată și să trăiască!" A plecat cu el. O mare mulțime îl urma și îl îmbulzea. Iar o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani și care suferise multe de la mulți medici și își cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, auzind despre Isus și venind din spate prin mulțime, i-a atins haina; căci își zicea: "De voi atinge chiar și numai hainele lui, mă voi vindeca". Îndată, hemoragia ei s-a oprit și a știut în trup că a fost vindecată de boală. Isus și-a dat seama îndată că o putere ieșise din el și, întorcându-se către mulțime, a spus: "Cine mi-a atins hainele?" Dar discipolii i-au zis: "Vezi că mulțimea te îmbulzește și tu spui «Cine m-a atins?»" Privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. Femeia, cuprinsă de frică și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut în fața lui și i-a spus tot adevărul. Atunci el i-a spus: "Fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace și fii vindecată de suferința ta!" Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: "Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învățătorul?" Dar Isus, neținând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: "Nu te teme, crede numai!" Și nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob și Ioan, fratele lui Iacob. Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare și pe cei care plângeau și boceau mult. Intrând, le-a spus: "De ce vă agitați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme". Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toți, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu el și a intrat acolo unde era copila. Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: "Talitha qum!", ceea ce tradus înseamnă: "Fetiță, îți spun scoală-te!" Fetița s-a ridicat îndată și a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiți peste măsură. El le-a poruncit cu insistență ca nimeni să nu afle aceasta și le-a spus să i se dea să mănânce.

 
   
Alegoria:  
- hainele sunt simbolul sacramentelor: ele nu sunt Cristos dar transmit harul lui Cristos, într-un mod deosebit Euharistia;
- cifra 12 indică cele 12 triburi ale lui Israel și, prin urmare, întregul popor al lui Dumnezeu, care suferă și moare, dar este vindecat de Isus;
-  marea este simbolul energiei vitale nesfârșite și al puterii benefice care ieșea din Isus în folosul tuturor;
- sângele este și el semnul forței vitale a oamenilor și a animalelor, dar care se poate termina fără intervenția "autorului vieții", care este Isus. Poate și fetița în vârstă de 12 ani "dormea" datorită unor probleme de sânge, fiind la începutul maturității sale fizice;
- atingerea: femeia îl atinge pe Isus; Isus atinge fetița, prinzând-o de mână. În capela Sixtină, Creatorul îl atinge pe Adam și îi comunică viața, pe care Adam a transmis-o tuturor oamenilor până astăzi și până la sfârșitul lumii. Isus, care a redat viața femeii și fetiței printr-o simplă atingere, este același Cuvânt creator al universului.
 

 

 
Morala:  
În prima lectură se afirmă că Dumnezeu nu a creat moartea și că nu se bucură de răul oamenilor. La începutul a tot ceea ce ne relatează Marcu în pasajul evanghelic de astăzi există o imensă "încredere" în Isus, din partea lui Iair - care crede chiar și după moartea fiicei - și din partea femeii cu hemoragie. Fără acea încredere, Isus nu ar fi făcut cele două minuni. O încredere fără margini, asemenea mării, pe care Isus o merită din partea noastră, pentru că este Fiul lui Dumnezeu și "autorul vieții" (archegòs tès  zoès: Fap 3,15). Toate ființele umane suferă de "hemoragie" în sensul că viața fizică se reduce în mod lent și ne conduce la moarte. Ce anume sau cine ne-o poate reda? Numai el, Isus, care îi va învia în ziua cea din urmă pe cei care cred în el. Este posibil ca toți sau mulți oameni să sufere de "hemoragie" chiar și la nivel de credință, poate până într-acolo încât o pierd în întregime. Isus este și "autorul credinței", și este suficient să privim la el (aforòntes èis tès pìsteos archegòn, Evr 12,2), așa cum poporul evreu a privit la șarpe în pustiu, pentru a ne vindeca de răul sufletesc.
   
Anagogia:  
O femeie îngenuncheată de o boală incurabilă, care îi produce o pudoare imensă. O fetiță care zace pe patul de moarte. Ambele readuse la starea normală stabilită de creator. Și aceasta este anagogie, adică înălțarea din îngenuncherea fizică. Mai importantă este anagogia spirituală, adică înălțarea din precarietate sau din moartea păcatului. Totul depinde de credința și încrederea noastră; totul depinde de puterea lui Isus, mântuitorul nostru.  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39