Duminica a XI-a de peste an

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  

Marcu 4,26-34: În acel timp, Isus spunea: "Așa este împărăția lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânța în pământ și, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea și ziua, sămânța răsare și crește, nici el nu știe cum. Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerișului". Apoi le-a spus: "Cu ce să asemănăm împărăția lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? Este ca un grăunte de muștar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ, dar, după ce a fost semănat, crește și devine mai mare decât toate legumele și face ramuri mari așa încât păsările cerului se pot locui la umbra lui". Și cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul după cum erau în stare să înțeleagă. Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

 
   
Alegoria:  
Evanghelistul Marcu afirmă că Isus "nu le vorbea fără parabole" (4,34). Parabolele conțineau adevărurile divine care, fiind divine, puteau fi exprimate numai prin asemănări. Și noi facem la fel atunci când vrem să comunicăm un adevăr puțin accesebil interlocutorilor noștri. Deseori asemănările cer să fie explicate. Și la fel făcea și Isus, nu cu toți ci numai cu discipolii. De fapt, spune Marcu: "dar explica totul discipolilor săi" (4,34), deoarece își dădea seama că nu înțelegeau nici parabolele cele mai elementare; de fapt, Isus a zis: "Dacă nu înțelegeți această parabolă - a semănătorului - cum le veți putea înțelege pe celelalte?" (Mc 4,13). Apostolii și cei care îl înconjurau pe Isus simțeau nevoia să îi ceară: "Explică-ne parabola" (Mt 15,15; Mc 4,10), și îi mulțumeau atunci când vorbea "clar și nu prin asemănări" (In 16,29). În pasajul evanghelic de astăzi Isus vrea să ne explice ce se înțelege prin "împărăția cerurilor". În prima parabolă o aseamănă cu realitatea unui bob de grâu, care este semănat, crește și aduce rod sub ochii uimiți ai omului. Subiectul parabolei este împărăția cerurilor dar și predicatorul care o vestește; acesta - după ce a predicat - își dă seama cum cuvântul său schimbă inima oamenilor, nu neapărat datorită angajării sale, ci din voința lui Dumnezeu. Cea de-a doua parabolă este asemănătoare celei dintâi, dar subliniază că împărăția lui Dumnezeu începe fără spectacol, pe ascuns, într-un mod aproape imperceptibil, printr-un cuvânt sau exemplu bun, dar apoi contagiază întregul pământ, și-i primește - aproape îmbrățișându-i - pe toți oamenii, la fel cum un copac primește păsările cerului.  
   
Morala:  
Toți suntem chemați să ne minunăm în fața binelui făcut de Dumnezeu pământului prin Isus și apostoli până astăzi și până la sfârșitul lumii. Cu toții primim binefacerile imense ale proclamării veștii celei bune a iubirii și a fraternității universale. Atunci când asistăm la fapte de generozitate, atunci când vedem preoți și călugări dedicați în mod total slujirii binelui, atunci când vedem că un creștin ne zâmbește sau ne mângâie, toate acestea trebuie considerate ca expresii ale "împărăției lui Dumnezeu" care este în mijlocul nostru, semănată de Dumnezeu într-un mod pe cât de misterios, pe atât de eficace.
   
Anagogia:  
În ambele parabole se vorbește despre creștere, care înseamnă anagogia spontană a vieții, atât vegetală cât și animală, atât materială cât și spirituală.  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39