Duminica a patra a Paștelui

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  

Ioan 10,11-18: "Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. Cel plătit și care nu este păstor, căruia nu-i aparțin oile, vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le răpește și le împrăștie; pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele și ale mele mă cunosc pe mine așa cum mă cunoaște Tatăl și eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viața pentru oi. Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu și va fi o singură turmă și un singur păstor. De aceea mă iubește Tatăl, pentru că îmi dau viața pentru ca s-o iau din nou. Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau și am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu".

 

 

 
Alegoria:  
Alegoriile cele mai evidente sunt termenii păstor și oi, atribuite lui Isus și urmașilor săi, pentru că nici el nu este păstor și nici noi nu suntem oi. Apoi mai este alegoria lupului, figura lui satana și a adepților săi. Alegorică este și imaginea formării unei singure turme, care indică în mod simplu comuniunea - adică uniunea vitală - a tuturor creștinilor între ei și cu Capul "trupului mistic".  
   
Morala:  
Imperativul moral care se poate extrage din acest pasaj este acela de a ține seama de vocația noastră: dacă suntem oițele lui Cristos, avem obligația de a-l urma pe căile care conduc la pășunile harului divin. Aceste căi sunt în număr de zece - adică cele zece porunci ale Vechii Alianțe - și Fericirile, care sunt idealul evanghelic al Noii Alianțe. Pășunile fertile sunt cele șapte sacramente, în chip deosebit Euharistia, care ne hrănește pentru viața veșnică. Aprofundând conceptul urmării lui Cristos, ne revine obligația de a-l imita în toate: în sfințenie - pentru că Isus este Sfântul lui Dumnezeu - și în capacitatea de a se dărui complet, în conștientizarea faptului că, dacă murim împreună cu el, vom și învia împreună cu el. Pasajul evanghelic de astăzi ne conduce la a medita dacă - cel puțin uneori - noi ne-am îndepărtat de "turmă", adică de Comunitatea Bisericii, permițând "lupului", adică satanei, să ne muște, să ne zgârie sau să ne afecteze până la a nu mai semăna cu "Păstorul cel Frumos" (‘o poimèn ‘o kalòs). Dacă încă mai suntem în afara turmei, este mai bine pentru noi să ne întoarcem, deoarece cine iese din Biserică nu are mântuire. Dacă ne simțim mici și neputincioși, să nu ne temem, pentru cî Divinul Păstor ne poate prinde de mână. Dacă suntem obosiți, să ne încredințăm Lui, pentru că El însoțește cu bunătate "oile mamă". Să nu ne scape "perla" acestui pasaj evanghelic: "De aceea mă iubește Tatăl", spune Isus. Tatăl îl iubește pe cel care se dăruiește și face acest lucru cu bucurie, ca și Cristos, ca atâția sfinți!...
   
Anagogia:  
Psalmistul îl ruga pe Dumnezeu s îl călăuzească pe cărări "drepte". Însă, deseori, căile Domnului sunt abrupte, în sensul că ele conduc către munți sau către mare, așa cum făcea Isus în fiecare zi. Însă, atunci când îl urmăm pe Isus, urcăm sau coborâm, în realitate se zboară, realizând cea mai fantastică anagogie a spiritului!  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39